Primul cartonaș alb din istoria fotbalului s-ar fi acordat prin Portugalia. Este o nouă regulă atât de obscură și lipsită de importanță, încât nici nu auzisem de ea.
Dar asta îmi întărește părerea că fiecare conducător al FIFA încearcă să rămână în istorie cu ceva (dar nu întotdeauna cu ceva util, constructiv mai bine zis – n. red.). Vorba cântecului “vor să intre în istorie, dar intră-n geografie”.
Tendința de a elimina concurența are la bază o idee romantică, frumoasă, dar demnă de universul copilăriei. Căci pe asta se bazează și educația școlară din zilele astea, si pe asta se bazează acum aproape orice activitate. Un vis care cade la prima probă a realității.
Un flash îmi aduce în memorie momentul în care Marco Verratti, pe atunci la PSG, s-a pus pe burtă ca să-i pasese cu capul mingea, care era la nivelul ierbii, portarului, pentru ca acesta să o poată prinde în maini. A fost “recompensat” cu cartonaș galben, pentru atitudine disprețuitoare față de adversari. Poate că în viitor va trebui să câștige echipa care a luat mai multe goluri, căci, din spirit de fair-play, i-au lăsat pe amărâții ceilalți să-i învingă. Spre asta tindem.
Cartonașele în fotbal înseamnă sancțiune, de ce trebuie să le dăm și o conotație pozitivă (cartonașele albe se acordă unui personaj care dă dovadă de fair-play într-o anumită situație – n. red.)? Jocul sportiv înseamnă reguli, le încalci, ești pedepsit. Nu le încalci, joci până marchezi, asta este răsplata, nu un premiu de consolare.
Nu vreau ca fotbalul să se transforme într-o imitație de competiție, pentru că vom regreta, dar atâta timp cât astfel de oameni (Gianni Infantino, președintele FIFA; Aleksander Ceferin, președintele UEFA – n. red.), cu conduita îndoielnică, îl conduc, trebuie să ne așteptăm la orice. Fotbalul înseamnă rivalitate, energii descătușate, bucurie la victorie, iar astfel de oameni sterili, care încearcă să se alinieze la niște standarde utopice, nu au dreptul să îl iubească, pentru ca iubindu-l, îl insultă.
În final, cartonașul alb mi se pare la fel de folositor ca un apendice. Nu mă deranjează până când nu trebuie scos. Atunci provoacă durere.
Foto: soccerprime.com
Adrian Stamate
3 Comments
Problema este ca fotbalul a devenit deja o mare industrie de prost gust. Aici ma refer la fotbalul mare.
Te salut! Da, industrie de prost gust este puțin spus. Ar merita să fac un clasament al anomaliilor existente în el odată.
Dacă o sa ai timp cu siguranță o sa iasă un articol fain.