După o iarnă lungă și grea, primăvara își face iar simțită prezența în orașul de pe malul Someșului. Timpul e numai bun pentru activități recreative – ieșiri în oraș, la restaurant, la iarbă verde, plimbatul câinilor sau fotbal. E trecut de ora 19 și pe Aleea Stadionului, unde se află Cluj Arena, s-au strâns oameni de toate vârstele. Universitatea Cluj caută revanșa în fața Sănătății, după egalul 0-0 din tur, în etapa cu numărul 22 din Liga a III-a.
I. A fost un meci cu de toate – goluri, atmosferă de vis, emoții, controverse – pe scurt, un duel pe care milioane de iubitori ai sportului rege l-au trăit la maxim. Asemeni partidei dintre AS Roma și FC Barcelona, în care gruparea de pe Olimpico trebuia să bată cu 3-0 pentru a merge în semifinale (în tur, catalanii câștigaseră cu 4-1), lucru pe care l-a și reușit, și Juventus a fost aproape de o ”remontada”. Mandzukic, cu o dublă, apoi Matuidi, i-au făcut pe ”Bianconeri” să viseze la careul de ași ai Bătrânului Continent.
AS Roma pornea cu șanse foarte mici în returul cu FC Barcelona, una dintre formațiile care se bat an de an pentru supremația din fotbalul european. Catalanii câștigaseră cu 4-1 în turul de pe Camp Nou, sub privirile lui Hagi și Gică Popescu, însă italienii au arătat în această seară că acum o săptămână au pierdut doar o bătălie, nu și războiul.
Răzvan Pleșca (35 ani) apără buturile lui Gaz Metan Mediaș de aproape 8 ani. A ajuns aici în 2010, după despărțirea de Poli Iași, și, cu excepția unui singur sezon, când a fost împrumutat la FC Botoșani, portarul născut în Arad nu i-a părăsit pe ”lupii negri”. Vara lui 2011 a însemnat cea mai mare performanță din cariera sa, dar și a clubului din Mediaș.
14 august 1996, de atunci nu mai câștigase România în fața Israelului. Partida s-a jucat pe Ghencea, la mai puțin de o lună de la ultimul meci al ”tricolorilor” la Campionatul European din Anglia, 1-2 în fața Spaniei. România s-a impus cu 2-0 în Ghencea, după golurile înscrise de Adrian Ilie și Gică Craioveanu.
În fotbal, dar și în alte sporturi, există lucruri care sunt (sau ar trebui să fie) mai presus de victorii, bani și trofee. De ce? Pentru că fiind o persoană publică, vei deveni un model pentru societate. Bun sau rău. Totul depinde de ceea ce faci tu, de felul în care îi respecți pe cei din jur, jucători, antrenori, suporteri, conducători și, nu în ultimul rând, adversari. Idealul sportului nu e acela de a dezbina oamenii, ci de a-i uni. ”Respectă și vei fi respectat”, îmi spunea un profesor din facultate. Pe cât de simplu e mesajul, pe atât de greu este de pus în aplicare.