14 august 1996, de atunci nu mai câștigase România în fața Israelului. Partida s-a jucat pe Ghencea, la mai puțin de o lună de la ultimul meci al ”tricolorilor” la Campionatul European din Anglia, 1-2 în fața Spaniei. România s-a impus cu 2-0 în Ghencea, după golurile înscrise de Adrian Ilie și Gică Craioveanu.
Aseară, la aproape 22 ani de atunci, echipa națională a reușit din nou să învingă selecționata alb-albastră. A fost 2-1 pentru elevii lui Cosmin Contra, toate golurile fiind înscrise după revenirea de la cabine. Mai întâi au punctat gazdele, în minutul 60, prin Tomer Hemed. Dar după nici 4 patru minute, Nicolae Stanciu, un specialist al golurilor de la distanță, egalează cu o astfel de execuție. Vine și golul victoriei, în minutul 82, înscris de George Țucudean. Scărița atacantului de la CFR Cluj a însemnat, de altfel, și primul gol la reprezentativa de seniori.
SPECIALIȘTI ÎN AMICALE
Una peste alta, România a început anul 2018 cu dreptul. Vine, însă, următoarea întrebare. Cu ce rămânem după victoria în fața Israelului? Dacă ar fi să facem o statistică a meciurilor amicale, jucate din 2011 și până acum, ”tricolorii” au realizat câteva rezultate interesante. 3-1 cu Grecia (2011), 1-1 cu Uruguay (2012), 1-0 cu Elveția (2012), 2-1 cu Belgia (2-1, meci care a fost scos din palmares pentru că selecționerul de atunci, Victor Pițurcă, a depășit numărul schimbărilor permise), 3-2 cu Australia (2013), 1-1 cu Slovacia (2013), 0-0 cu Argentina (2014), 2-0 cu Danemarca (2014), 2-2 cu Italia (2015), 0-0 cu Spania (2016), 3-2 cu Chile (2017), 2-0 cu Turcia (2017), iar apoi succesul de ieri.
Suntem specialiști în meciurile de pregătire, e clar. Ele contează în clasamentul FIFA, dar nu la fel de mult ca cele oficiale. Oare de ce nu reușim să jucăm așa de bine și în partidele care contează? Grecia, pe care am învins-o cu 3-1 în amicalul din 2011, ne-a bătut doi ani mai târziu în barajul pentru Mondialul din Brazilia. Albania, pe care am învins-o cu 1-0 într-un amical din 2014, ne-a semnat sentința la Euro 2016, prin acel gol înscris de un jucător cu nume predestinat, Sadiku. Elveția, pe care am învins-o într-un meci de pregătire din 2012, a remizat cu noi la Euro 2016, 1-1. Asta e marea problemă. Câștigăm atunci când nu e miză, dar când e un duel pe viață și pe moarte, unul care ne poate duce undeva, ne împiedicăm.
DE CE AM RATAT MONDIALUL DIN RUSIA?
Mondialul din 2018 nu l-am ratat pentru că Polonia a făcut cam ce a vrut cu noi, 0-3 la București și 1-3 la Varșovia, ci pentru că nu am fost în stare să învingem echipele considerate accesibile: 1-1 și 0-1 cu Muntenegru, 0-0 și 1-1 cu Danemarca, dar și egalul cu Kazakhstan, 0-0. Acolo s-a pierdut totul. E ușor să dăm vina pe Christoph Daum, dar, dacă stăm să ne gândim, nu el e vinovat că a luat un salariu de aproape 1 milion de euro pe an, ci cei care i-au dat atât. Până să vină în România, el nu mai antrenase de vreo 2 ani.
A fost adus într-un context total nepotrivit. România abia își încheiase participarea la Euro 2016, unde nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Nici nu a venit bine, că peste două luni a și debutat oficial, în meciul cu Muntenegru, scor 1-1, de la Cluj. Parcursul dezastruos din acea campania i-au adus multe critici, iar în toamna lui 2017 avea să și plece, tot după un meci cu Muntenegru, pierdut cu 0-1 la Podgorița. Apoi s-a optat din nou pentru un antrenor autohton, Cosmin Contra. Până acum, s-a descurcat destul de bine. Dar, la fel ca și în cazul lui Christoph Daum, în situația actuală din fotbalul românesc nu mai putem da vina doar pe antrenor.
E nevoie de infrastructură, de centre de copii și juniori, o problemă despre care s-a vorbit mult, dar pentru care s-au făcut puține. Și nu e vorba doar de aceste aspecte, e nevoie și de implicarea fanilor, pentru că așa cum spunea Hagi ”fără spectatori, tot fotbalul românesc e mort”. E nevoie de proiecte pe termen lung la echipele de club, nu de dorința conducătorilor de a obține rezultate peste noapte. E nevoie de jucători care să aibă caracter, care să dea tot ce au mai bun pe teren.
SĂ REVENIM LA PREZENT
Acum, ca să revenim la prezent, victoria de aseară ne dă încredere pentru ceea ce urmează. Ne-a adus trei tineri de mare perspectivă: Alexandru Cicâldău (20 ani, FC Viitorul), Alexandru Mitriță (23 ani, CS Universitatea Craiova) și Paul Anton (26 ani, Anzhi Makhachkala). Florin Niță (30 ani), care a avut câteva intervenții salvatoare, a demonstrat că poate fi o bună alternativă pentru Ciprian Tătărușanu (32 ani). Stanciu ne-a arătat, din nou, că atunci când se străduiește joacă mult peste așteptări. Sper să o facă la fel și în meciurile oficiale. Țucudean, care a fost reinventat de Hagi la Viitorul, merită mai multe șanse după evoluția de aseară. E golgheterul campionatului, cu 13 goluri (12 dintre ele marcate la echipa Regelui) , la egalitate cu Harlem Gnohere.
Urmează meciul cu Suedia, de marți seară, pe noul stadion din Craiova. Va fi prima confruntare cu nordicii, după eliminarea dramatică de la Mondialul American. Nu va fi o revanșă, în primul rând pentru că e doar un amical, iar de atunci au trecut 24 ani. Aseară, ”tricolorii” U19 au învins cu 2-1 reprezentativa de tineret a Suediei și mai au nevoie de un singur punct pentru a se califica la Campionatul European din Finlanda. România e lider în grupa a 4-a, cu 6 puncte, iar ultimul joc din preliminarii se joacă marți, împotriva Ucrainei (locul 2, 3 puncte).
În toamnă va începe Liga Națiunilor, o competiție care va înlocui meciurile amicale și care va trimite 4 echipe la Euro 2020. Timpul ne va arăta dacă această nouă întrecere este sau nu benefică pentru fotbalul european.
”Daca sunt aici, eu zic că merit să joc. Avem jucători buni, nu e concurs între noi, e bine să fim cât mai mulți. Nu pot să spun că e un nou început, tot mințim oamenii că e un nou început. Talent avem, dorință la fel, trebuie să muncim și să avem rezultate.” George Țucudean
Foto: frf.ro
No Comments