Am încătușat timpul între aceste două date, de parcă nimic nu ar conta, nicio erupție a neprevăzutului nu ar putea să ne perturbe.
Două creiere, unul de dimineață, în care tot ce facem ni se pare o muncă necalificată, grea și istovitoare, și unul de după-amiază, în care simțurile ni se activează, iar timpul pe care îl petrecem este ceea ce vechii greci numeau Kairos – timpul de comuniune, căci, în acele clipe, singurătatea va fi un lucru suav care se ofilește repede. Așteptăm împreună hora spectrelor, simfonia luminoasă în care artiștii cântă, pe rând,la un singur instrument, baletul policrom de pe triunghiul verde cu margini albe.
Toata gama de sentimente umane ni se va reflecta pe fețe. Clișeul de la agonie la extaz. Clișeul de la cerșetor la rege. Și viceversa. Apoi vom avea suficient timp să ne refacem singurătatea. Sufăr de o gelozie cu două tăișuri: unul pentru că nu am reușit să îmi cumpăr bilete la niciun meci și unul pentru că cei care au reușit, au făcut-o doar pentru o poză jerpelită postată pe rețelele de socializare.
La un moment dat în istorie, Juvenal spunea despre satirele sale ceva care s-ar potrivi de minune fotbalului: “Tot ceea ce săvârșesc oamenii – rugăciune, groază, mânie, desfătare voluptuoasă, bucurii ale triumfului sau istețime a minții”.
Desigur, în ziua de azi au dispărut și pasiunea și cuvintele frumoase despre fotbal. Au fost înlocuite cu alte emoții, mai puternice, iar discuțiile au devenit simboluri: 1, 2, X, g.g., pauză, final… Nimic mai normal, lucrurile nu rămân pe loc, chiar dacă nu e evoluția pe care o așteptam. Așa că vă invit să vedem meciurile, în limita posibilităților. Până la urmă, fiecare are sedentarismul pe care și-l permite. Vă doresc să fiți sedentari.
Adrian Stamate
Foto: Facebook / Echipa Națională de Fotbal a României
1 Comment
Uneori se ajunge a saturație, iar lumea nu este foarte interesata