EDITORIAL | Poveste înainte de Kosovo

Hagi și compania ne-au lăsat o moștenire fără moștenitori (prin prezența la trei mondiale și la două europene între anii 1990-2000, perioadă când tricolorii au ajuns de două ori în optimile mondialului, o dată în sferturile mondialului și o dată în sferturile europeanului – n. red.).

Vestigiile epocii trecute, imortalizate în imagini alb-negru sau color, ne răscolesc memoria și, în același timp, se aruncă într-o conștientizare dureroasă. Jucăm la Priștina cu un stat parțial recunoscut sau autoproclamat. Nu contează. Contează ca cei 11 ai lor să fie mai proști decât ai noștri. “Este incontestabilă fortuirea ca românul să fie un strașnic luptător sârb“, cum spunea marele aforist al fotbalului, Cornel Dinu. Dacă ne luăm după el, înseamnă că vineri (adică azi – n. red.), de la 21:45, o să asistăm la un război civil.

Spun asta pentru că în Kosovo se vorbește sârbește și s-a demonstrat științific că prima apartenență la un popor este limba și cultura, nu locul în care te-ai născut. Revenind la conștientizare, nu mai batem pe nimeni pentru că nu suntem apți d.p.d.v genetic pentru fotbalul care se joacă astăzi.

Degeaba ne ascundem înapoia “lipsei de dorință“, o trăsătură de caracter popular pe care o considerăm responsabilă pentru tot ce ni se întâmplă în sport. Nu aici este problema, iar adevărul este ușor de demonstrat printr-o privire a statisticilor care privesc numărul de km alergați.

Deci, sa terminam cu placa asta care plictisește și să privim totul ca un spectacol în care să ne bucurăm de emoții, chiar dacă viitorul echipei naționale se sustrage predictibilității (termenul făcut celebru de colegul meu de generație, Răzvan Burleanu, ajuns director de federație la 29 de ani, în timp ce eu încă mâzgăleam caiete). Pronosticul meu este că vom pierde. Din păcate, nu suntem la nivelul niciunei țări din fosta Iugoslavie.

Până la noi schimbări, nu avem decât să așteptăm . Când îi priveam pe fotbaliștii buni de dinainte, nu ne imaginam câtă așteptare va exista în viața noastră pentru o bună performanță. Și nici cât de insuportabilă este aceasta.

Adrian Stamate