În 1962 s-a născut fotbalistul argentinian Jorge Burruchaga. Mijlocașul ofensiv sud-american a debutat la seniori în tricoul lui Arsenal de Sarandí (1980-1981, 49 de meciuri și 7 goluri), formația din liga a treia în țara natală. De acolo a făcut pasul spre Independiente, care juca în prima ligă (1982-1985, 146 de apariții și 53 de goluri; 1995-1998, 89 de partide și 19 goluri).
Alături de Independiente a ieșit campion metropolitan în Argentina (1983, la un punct peste San Lorenzo), dar ulterior a pierdut finala campionatului disputată împotriva lui Estudiantes (0-2 și 2-1). În 1984, numele lui Burruchaga făcea înconjurul lumii după ce a rezolvat de unul singur finala Copei Libertadores, marcând în poarta brazilienilor de la Gremio în prima manșă. Returul s-a încheiat 0-0. Burruchaga a fost unul dintre golgheterii competiției la ediția respectivă (3 reușite, la egalitate cu uruguayanul Carlos Algueira și brazilianul Roberto Dinamite).
Tot în acel an, echipa sa triumfa în Cupa Intercontinentală, după un 1-0 cu formația care a eliminat-o pe Dinamo în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, FC Liverpool. În 1995, când s-a întors la Independiente, a câștigat Supercopa Sudamericana (2-1 cu brazilienii de la Flamengo) și Recopa Sudamericana (1-0 cu Velez Sarsfield).
În Europa a evoluat la cluburile din prima ligă franceză Nantes (1985-1992, 140 de meciuri și 27 de goluri) și Valenciennes (1992-1993, 32 de meciuri și 10 goluri).
La naționala Argentinei a strâns 57 de selecții și a înscris 13 goluri între anii 1983 și 1990. Poate nu au fost multe meciuri, goluri cu atât mai mult, dar toate sunt de pus în ramă. În 1986, la Mondialul mexican, Burruchaga a marcat în victoria cu Bulgaria (2-0) din faza grupelor, apoi a lovit din nou în finala cu Germania de Vest, când scorul era 2-2. Naționala pumelor cucerea, astfel, al doilea titlu mondial la opt ani distanță de la cel câștigat la ea acasă.
Patru ani mai târziu, Burruchaga participa la al doilea și său mondial din carieră. A pus umărul la singura victorie din faza grupelor, cu un gol împotriva Uniunii Sovietice (2-0). În ultima etapă, la Napoli, Burruchaga, Maradona, Canigga, Batista, Monzon (autorul golului de 1-0) au înfruntat România lui Sabău, Hagi, Klein, Balint (cel care a egalat pentru tricolori) și Silviu Lung. Partida a fost comentată de inegalabilul Cristian Țopescu pentru Televiziunea Română.
În 2016, acest meci s-a putut găsi în ediție limitată la chioșcurile de ziare și prin magazine. În vara lui 2017, fără să presimt că peste mai puțin de un an Țopescu va pleca din această lume, am urmărit integral Argentina – România pe laptop noaptea în tren. Felul în care a fost comentată partida, calitatea jucătorilor de atunci, atmosfera de la Napoli mi-au dat senzația că sunt teleportat în timp. Și cu siguranță nu sunt singurul care a simțit aceste lucruri. În cabina de comentariu, Țopescu a pronunțat numele lui Burruchaga cu aceeași patimă pe care a avut-o când vorbea de magicianul Maradona, despre Canigga, despre Regele Hagi sau despre Sabău și Balint. Fără ultimii doi nu s-ar mai fi vorbit de momentele de bucurie aduse de România în 1990. Ambii au marcat în ultimul meci din preliminarii, 3-1 cu Danemarca. În Italia, drumul tricolorilor lua sfârșit în optimi, însă era abia înceoutul unei frumoase povești din istoria primei reprezentative.
În altă ordine de idei, Burruchaga a transformat un penalty la liviturile de departajare din sfertul cu Iugoslavia (0-0 după 120 de minute). La fel s-a întâmplat și în semifinala cu țara gazdă Italia (1-1 după 120 de minute). În finală, însă, Germania și-a luat revanșa (1-0) după titlul ratat în urmă cu patru ani.
După ce și-a agățat ghetele în cui, Jorge Burruchaga a antrenat echipele Arsenal de Sarandí (2002-2005, 2009-2010), Estudiantes (2005-2006), Independiente (2006-2007), Banfield (2009-2010), Libertad (2011-2012, Paraguay) și Atletico de Rafaela (2012-2014, 2015-2016).
Foto: Burruchaga (jucătorul din mijloc) la Cupa Mondială 1986/ sursa: allbluedaze.com
No Comments