Dinamo pare că va purta veșnic pe al său trup o rană adâncă, de nevindecat, o sărăcie care i-a consumat puterile și care a făcut-o un pion neînsemnat în șahul cluburilor cu pretenții în Liga 1.
Minunata evitare a retrogradării în aceste momente de amărăciune din viața acestui club este o alinare binefăcătoare. Nu știu de ce meciul retur de baraj a creat atâtea antipatii, nu știu la ce se aștepta lumea, până la urmă Dinamo a câștigat foarte puține meciuri.
Aventura cu doar doi căpitani de corabie, Burcă, abandonat într-un port obscur de unde nu și-a mai găsit de muncă și Kopic, a fost decizia bună pentru câini. Câini de concurs fără antrenament de care aproape că s-a ales praful.
În viitorul apropiat este nevoie de dinamoviștii mai tineri pe lângă club, se știu ei care sunt. Și îi știm și noi: Dănciulescu, Niculescu, Bratu, Petre, Mihalcea, poate și Geani. Și alții.
Dinamoviștii bătrâni, cum ar fi Cornel Dinu, nu mai pot fi de ajutor. “Procurorul” are mintea colcăind de ură pentru neamul omenesc și se martirizează spunându-ne că așteaptă să se ducă. Sau poate că e deja acolo, ca oaspete de pe tărâmul celor vii, neinteresat de amabilitate ci de rezistenta caustică, invocând numele Domnului. Un credincios cu muci la nas ce se vrea sincer, uitând că sinceritatea este una dintre cele mai urâte trăsături de caracter din câte există. Un astfel de om nu te mai poate ajuta.
La fel ca majoritatea echipelor cu care este strans înrudită prin suferință, Dinamo trebuie să schimbe vreo 15 jucători. Cu lotul actual îi așteaptă aceleași emoții și aceeași incertitudine ca până acum. Să nu uităm că toate echipele se vor întări, în încercarea de a mai păcăli fotbalul încă un an. Pentru că asta fac echipele din play-out: nu driblează, pasează trei metri, joacă încâlcit și în spate, să nu ia gol și, Doamne ferește, să dea.
Merită felicitari, e frumos cu Dinamo în prima ligă, deși derby-urile invocate nu mai există demult. Dar poate că vor reveni.
Adrian Stamate
No Comments