M-am gândit îndelung dacă să comentez sau nu anumite întâmplări regretabile care s-au întâmplat recent în presă și în fotbalul nostru. Până la urmă, am ales să iau o poziție (nu de luptă), să vin cu un îndemn.
Nu voi mai da nume, pentru că veți înțelege despre cine e vorba, printr-o simplă răsfoire a ziarelor, însă e regretabil ca un fost reprezentant al „Generației de Aur” să dea impresia că își apără un coleg (cu performanțe mult mai mari decât el, fie vorba între noi), că-i pare rău de modul (nedrept) în care e tratat de instituția unde lucrează, dar în realitate (cel care joacă rolul de apărător al drepturilor omului) doar își umple timpul, ba mai mult, îl judecă (conștient sau inconștient) pe acel fost coleg pentru faptul că a acceptat un salariu mic (ba chiar se poate înțelege că nu ia mai mulți bani decât el. Așa se face clasificarea în societate? Cine ia mai mult e demn de respect și cine ia mai puțin e condamnabil? Faptul că meriți să câștigi mai mult e cu totul altă discuție).
Mi se pare un fel urât de a vorbi despre foștii colegi. Sigur, oricui i se poate întâmpla să aibă unele supărări față de cineva sau ceva, dar nu e cazul aici și chiar de ar fi, nu e normal un asemenea comportament. Poate că acel coleg nu insistă să fie (sau să mai fie) cu orice preț în prim plan. Poate că e fericit cu ceea ce are, nu cu ceea ce nu are. Poate că are o anumită demnitate pe care alții nu o au și nici nu o înțeleg.
De altfel, cel criticat a fost atât de mediatizat pentru un incident de după meciul „Generației”, cu toate că nu a facut scandal, nu a evitat să-și asume răspunderea, nu s-a folosit de statutul său ca să se salveze. Acum câțiva ani, un alt sportiv celebru de-al nostru, care a avut privilegiul de a i se face un documentar, a ajuns la poliție cu scandal, încătușat. A și înjurat. Dar acel episod parcă s-a șters cu buretele. Iată că despre el există un documentar, nu și despre subiectul nostru de azi, care și-a acceptat fără atâtea discuții pedeapsa.
Și pentru că spuneam de îndemnuri la începutul articolului, iată care ar fi aceste îndemnuri:
● După cum spunea și Banciu, haideți să fim mai atenți pe cine idolatrizăm, de cine ne atașăm, pentru că s-ar putea să nu știm niciodată cine e de fapt idolul nostru (sau idolii noștri) când nu-l vedem. Sigur, personajul demn despre care am vorbit mai sus e un caz fericit, dar sunt tot mai puțini fotbaliști (și personalități din alte sporturi) ce merită apreciați și pentru caracterul lor, nu numai pentru rezultatele obținute.
● Haideți să nu mai luăm atât de personal fotbalul și ce se întâmplă în domeniu (adică, să ajungem să ne pierdem mințile la performanțe sau mai ales la eșecuri, încât să uităm de noi, de cei dragi, de propriile vieți), tocmai din motivele spuse mai sus. Poate că așa, mai devreme sau mai târziu, cei (care sunt) imorali (antrenori, patroni, jucători, oficiali ai instituțiilor sportive, experți invitați în studiourile de televiziune etc) vor înțelege că publicul e dezgustat de ceea ce fac ei, că nu sunt de admirat așa cum își închipuie, că (după cum afirma Jules Verne în „Căpitan la 15 ani”, și vă recomand cartea cu încredere) o viață corectă nu poate fi fără urmarea regulii: „Caută și-ți cinstește gradul. Nimeni la vârsta ta nu l-a avut până azi”, că nu ți se cuvine nimic de-a gata, că viața înseamnă o continuă luptă pentru urcarea pe scara valorilor (omul nu se definește neapărat după vârstă, ci după învățăturile dobândite și aplicate odată cu trecerea anilor).
● În concluzie, dacă noi, cei care privim de pe margine, nu ne schimbăm (să fim mult mai atenți când ne alegem reperele), nu o vor face nici cei pe care-i aplaudăm (meritat sau mai puțin meritat). E valabil și în rândul presei (unde scade tot mai mult calitatea), chiar și în lumea politică.
3 Comments
În România nu prea exista meritocratie, iar goana după bani și faima nu o sa aducă nimic bun. Oricum, asa zisa retragere a Generației de Aur a fost în anul 2005, la Timișoara cu prilejul meciului împotriva Braziliei ’94, care a venit fără Romario, dar cu Bebeto, Taffarel, Mauro Silva…
La meciul de acum, Dan Negru le-a arătat obrazul organizatorilor, pentru că nu l-au onorat pe Țopescu.
Dacă îmi amintesc eu bine, chiar domnul Burleanu spunea că vrea meritocrație la FRF, când Mircea Sandu încă era in funcție. Declarația asta mă face să zâmbesc, făcând o comparație între ce s-a întâmplat în ultimii ani.