Editoriale

SPECIAL | Bucuria de a răsfoi un ziar tipărit: în autobuz, la serviciu și chiar acasă. De ce merită să mai apelăm la metodele tradiționale de informare în 2022

Presa scrisă, și în special cea în ediție tipărită, are o valoare sentimentală pentru mine. Exemplarele nenumărate pe care le am acasă din perioada când acopeream rubrica de sport a cotidianului ZIUA de CLUJ le păstrez cu sfințenie și uneori nu ezit să le scutur puțin de praf și să le redeschid, pentru a-mi aminti că am avut o mică contribuție la apariția lor în chioșcuri, da, tradiționalele chioșcuri (tot mai puține, din păcate).

Prezentul nu ne mai oferă prea multe soluții în materie de ziare printate, iar în ceea ce privește sportul, Gazeta a rămas singurul cotidian care mai iese din tipografii. Recunosc faptul că nici eu nu am mai citit foarte des ziare tipărite, având în vedere că dedic un timp considerabil activității mele de jurnalist de televiziune, dar și atunci când o fac am o senzație specială, parcă fiecare rând pe care îl parcurg îmi deschide un orizont larg de gândire, uneori sunt purtat în epoci diferite și chiar simt cum intru în pielea personajelor care vorbesc sau doar sunt amintite în material.

Întradevăr, un ziar tipărit îți cere timp pentru a-l citi, dar îți oferă șansa de a studia mai mult un anumit subiect (așa și în funcție de numărul paginilor care îi sunt alocate), subiecte care nu pot fi dezvoltate atât cât ar fi ideal într-o știre de radio sau de televiziune (deoarece în ultimele două medii de informare știrile au o cu totul altă structură, plus că într-un jurnal de radio sau de televiziunea trebuie acoperite mai multe subiecte într-un interval mai scurt, un interval care depinde și de transmisiunile pe care le are postul respectiv într-o anumită zi).

Ziarul tipărit poate fi lecturat fără teama că ar putea pica internetul, curentul sau pur și simplu s-ar strica aparatul de pe care urmărit un material din noile media, așa cum sunt descrise în limbajul de specialitate). Spre deosebire de un telefon, unde poți fi sunat de un prieten sau o rudă în timpul citirii unui articol, existând astfel riscul de a părăsi site-ul unde se afla articolul respectiv și de a nu mai reveni în funcție de durata convorbirii și de temele dezbătute, într-o ediție tipărită e mult mai ușor să revii unde ai rămas. E suficient să faci un semn cu pixul sau creionul sau chiar să folosești un semn de carte.

În epoca internetului, unde sunt tot mai multe site-uri și tot mai multe articole, iar materialele cu o valoare informativă mai mare și mai recente sunt indexate mai ușor de motoarele de căutare, iar cele mai vechi pot să nu mai apară chiar în prima pagină de căutare, ziarul tipărit rămâne o alternativă la îndemână pentru a ști ce s-a mai scris pe un anumit subiect în alți ani și a găsi mai rapid articolul respectiv.

S-ar putea crede că fac reclamă la un singur mediu de informare, dar nu e deloc așa. Pur și simplu cred că toate mediile de informare existente sunt necesare și e bine să apelăm la fiecare într-un mod echilibrat. Când ești acasă și nu ai alte activități, televizorul e soluția ideală de a te informa și chiar distra, dacă ești în bucătărie radioul capătă o importanță majoră pentru că poți găti și asculta ce transmit crainicii în același timp. Dacă ești în parc, la o cafenea, în curtea casei sau pe balcon, ori chiar în tren atunci mingea e în terenul presei scrise.

Săptămâna trecută, când am coborât din autobuzul care mă ducea la serviciu, m-am oprit în fața unui chioșc și mi-am cumpărat o ediție specială scoasă de Gazeta Sporturilor în a treia zi de Crăciun. Odată ajuns la redacție, am citit titlurile, apoi am împrumutat ziarul unui coleg. Spre seară, când am plecat, l-am deschis în autobuz și am dat peste un editorial semnat de Ovidiu Ioanițoaia despre cine ar putea fi viitorul selecționer al României, apoi am lecturat patru din cele șase pagini alocate unui amplu interviu cu fostul campion la categoria semimijlocie Leonard Doroftei, stabilit în orașul canadian Montreal, unde s-a și ținut interviul de altfel și unde Doroftei ține cursuri de box. Desigur că m-aș fi bucurat să vină la mine un călător și să mă întrebe ce se mai întâmplă în lumea sportului (văzându-mă cu ziarul în mână) sau chiar să-mi spună că l-a parcurs pe tot și să iasă o dezbatere, dar bineînțeles că acest lucru nu s-a întâmplat. Printre puținii călători care se aflau în autobuz, unii aveau telefonul în mână, alții aveau căștile în urechi. Fiecare cu gusturile sale, până la urmă.

Am terminat de citit interviul acasă, unde am ajuns cu hainele ude având în vedere că am prins la întoarcere o vreme ploioasă. Din fericire, apa nu a pătruns în geantă și ziarul a rămas intact. Am dat ulterior peste o analiză legată de cum ar putea arăta lupta din play-off-ul Ligii 1, la ce rezultate ne-am putea aștepta. După alte materiale, care acopereau strategiile echipelor FCSB și Universitatea Craiova în perioada de transferuri (ce jucători pleacă și cine i-ar putea înlocui), am avut parte și de articole din sfera fotbalului internațional, printre care protestul mai multor cluburi din campionatul englez pe fondul neîntreruperii competiției pe o anumită perioadă din cauza pandemiei și dorința lui FC Barcelona de a transfera un fotbalist de valoare în apărare. Ultimul articol m-a pus pe gânduri. Ținând cont că nu trece prin cea mai bună perioadă din punct de vedere financiar, dar nici sportiv (ratarea optimilor Ligii Campionilor după foarte mulți ani și șansele mici la titlu în La Liga) e clar că Barcelonei îi va fi greu să rămână un magnet pentru fotbaliștii de calibru. E adevărat, numele Barcelonei are o rezonanță puternică, dar prestigiul unei echipe nu depinde doar de istoria sa, ci și de viitor. Fără fapte concrete, și anume rezultate, și granzii pot intra într-un declin. După alte pagini cu fotografii din locurile unde fotbaliștii români și străini au ales să-și petreacă Sărbătorile de Iarnă, plus unele materiale mai degrabă din zona mondenă decât sportivă am ajuns la am ajuns la finalul lecturii. 24 de pagini a avut ediția din 27 decembrie 2021. Aș avea de adăugat la final că nu ar strica să apară pe viitor mai multe interviuri și mai multe articole care să descrie evenimente speciale din istoria apropiată sau îndepărtată a sportului.

Dacă tot ați avut răbdare să îmi citiți editorialul de astăzi, vă invit să mai parcurgeți un articol al unui fost profesor din facultate. Tot despre ziarul tipărit, dar în vremuri ceva mai îndepărtate.

Vă mai invit să citiți materiale despre exemplarele din Sportul și L’Equipe care se regăsesc în colecția personală.

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply