O să vă spun o poveste ce pare banală. Nu mai țin minte anul când s-a întâmplat, dar știu că într-o vară am găsit un cartonaș. Era în ambalajul unui corn cu ciocolată. Poate a fost în 2005, poate în 2006. Cred că a doua variantă e cea mai apropiată de realitate.
Atunci s-a desfășurat Cupa Mondială din Germania, unde Italia a învins-o în finală pe Franța. Starul ”Cocoșilor galici”, Zinedine Zidane, și-a terminat cariera internațională în partida cu ”Squadra Azzurra”, după ce a primit un cartonaș roșu. Eliminarea lui Zizou nu le-a picat bine francezilor, care au cedat la penalty-uri cu 3-5. Și începuseră bine, în urma golului marcat de Zidane de la punctul cu var. Italienii au egalat prin Marco Materazzi, iar apoi a urmat ce am spus mai devreme. Era al patrulea titlu suprem cucerit de selecționata din Peninsulă, în timp ce francezii rămâneau cu unul singur (până în 2018, când au ridicat iar trofeul deasupra capului).
Ca să revin la povestea cartonașului, pe el se afla un jucător ecuadorian. Agustin Delgado îl chema. Numele nu îmi spunea nimic la început. L-am lipit pe bicicletă și, ani la rând, l-am purtat fără să-mi pese cine e Agustin Delgado. Au trecut veri, au trecut ierni, ploi, dar și ninsori. Prin 2014 sau 2015 începuse deja să se degradeze. Mici bucăți din el s-au desprins, alte porțiuni s-au șters. Nu am mai folosit acea bicicletă, dar cred că e încă funcțională. Cât despre cartonașul cu Delgado, m-am decis să fac niște cercetări. După mai bine de un deceniu de când l-am găsit.
Pentru început, Agustin Delgado a fost atacant. Cariera și-a început-o la Espoli, din Ecuador. A marcat 6 goluri între 1991 și 1992, iar apoi s-a transferat la Barcelona. Nu, nu l-a mărețul club de pe Camp Nou, ci la o formație din țara natală, care poartă același nume. Dacă dăm un search pe google, vom descoperi că și emblema e asemănătoare. Oare de ce se numește tot Barcelona? Iată și răspunsul. În 1925, imigrantul spaniol Eutimio Perez a înființat o echipă de fotbal în Guayaquil. Fiind originar din Barcelona, Perez s-a hotărât ca noua formație să poarte numele orașului natal. Zeci de ani mai târziu, Delgado scria istorie la gruparea din Ecuador. A dat 25 de goluri în perioada 1993-1994, punând astfel umărul la câștigarea campionatului.
De la ”extratereștrii” ecuadorieni s-a dus la Nacional, unde a continuat să rupă plasele. Cu cele 30 de reușite între 1995 și 1996 a contribuit la cucerirea unui nou titlu. A urmat o scurtă experiență în Columbia, la Indepediente Medellin. În acest oraș, fundașul Andres Escobar fusese asasinat în 1994, la doar 27 de ani. Tragedia s-a petrecut după eliminarea Columbiei de la Cupa Mondială, unde a jucat și împotriva României, pierzând cu 1-3 la Los Angeles. Marcat de dispariția prematură a lui Escobar, comentatorul sportiv Cristian Țopescu spunea că ”într-un fotbal care otrăvește trupuri și care a ajuns să otrăvească și minți, nu mai e aproape nimic de comentat”.
Delgado a revenit la Barcelona din Ecuador, a înscris 15 goluri și a câștigat încă un titlu cu sora formației de pe Camp Nou. Cu toate acestea, nu a rămas prea mult acasă. În 1998 a acceptat o nouă provocare afară, la Cruz Azul. 8 meciuri și 2 goluri a bifat la clubul mexican. Aventura din această țară și-a continuat-o la Necaxa, unde a înregistrat cele mai bune cifre din carieră. 45 de goluri în 90 de apariții, dintre care 27 de reușite și 33 de meciuri doar în sezonul 1999-2000. Delgado nu a câștigat nicio competiție cu Necaxa, dar a obținut ceva mult mai valoros. Primul transfer în Europa, chiar în Anglia, pe care mulți o consideră patria fotbalului. A petrecut trei ani acolo, dar evoluțiile nu au fost pe măsura așteptărilor. Accidentările, dar și refuzul de a învăța limba engleză (lucru care l-a deranjat pe antrenorul scoțian Gordon Strachan), l-au împiedicat să se impună în fotbalul european. Cu toate acestea, Agustin Delgado a lăsat în urmă două goluri cu Arsenal (într-o victorie 3-2 din campionat) și Liverpool (în Cupa Ligii).
Delgado nu s-a dat bătut și a luat-o iar de la capăt. S-a întors în Ecuador și a făcut un sezon bun la Aucas, înscriind 7 goluri. A mers din nou în Mexic, la UNAM, unde nu a marcat decât o singură dată. Chiar și așa, s-a ales cu o medalie de campion. A mai îmbrăcat o stagiune tricoul Barcelonei din țara natală, a punctat de zece ori, iar apoi a înregistrat ultimele performanțe ale carierei. Alături de L.D.U. Quito a cucerit titlul în Ecuador, dar și Copa Libertadores (echivalenta Champions League din Europa). Trofeul de campion al Americii de Sud l-a obținut după o finală cu brazilienii de la Fluminese, disputată în dublă manșă. A fost 4-2 în tur pentru Quito, pentru ca în a doua manșă să piardă cu 3-1. Diferența s-a făcut la penalty-uri, unde Quito s-a impus cu 3-1.
31 de goluri în 92 de partide au fost ciferele lui Delgado la Quito. După această experiență, atacantul sud-american nu a mai înregistrat vreo performanță notabilă. Ultimii doi ani ai carierei și i-a petrecut la Emelec și Valle del Chota.
În naționala Ecuadorului, Agustin Delgado a înscris 31 de goluri în 71 de selecții. Este cel mai bun marcator din istoria acestei selecționate și cel care a pus umărul la prima calificare la un Mondial. A avut 9 reușite în campania pentru turneul final din 2002, fiind lider în clasamentul golgheterilor din preliminarii, la egalitate cu argentinianul Hernan Crespo. În calificări, Delgado a reușit un gol pe care sigur nu îl va uita. Pe 28 martie 2001, la Quito, a rezolvat de unul singur partida cu Brazilia (1-0), care avea să ia titlul mondial un an mai târziu.
La Cupa Mondială din Japonia și Coreea de Sud, Ecuadorul a pierdut primele două jocuri (0-2 cu Italia și 1-2 cu Mexic). La cel din urmă joc, Delgado reușise să deschidă scorul. Eliminată din cauza acestor rezultate, Ecuadorul a plecat acasă cu o victorie în fața Croației (1-0).
4 ani mai târziu, Delgado a fost protagonistul celor mai bune prestații ale țării sale la un Mondial. Ecuadorul a început cu un 2-0 împotriva Poloniei (un gol venind din gheata lui Delgado), iar apoi a învins-o categoric pe Costa Rica (3-0, Delgado marcând și de această dată un gol). În al treilea joc, sud-americanii s-au lovit de mult mai redutabila echipă a Germaniei (0-3). Eșecul cu țara organizatoare nu i-a descurajat și puțin a lipsit ca în optimi să facă o surpriză. Anglia s-a impus la limită în duelul din optimi, 1-0, datorită lui David Beckham. După acea întâlnire, Agustin Delgado a pus punct carierei internaționale.
Agustin Delgado are 46 de ani în prezent și nu mai are nicio tangență cu sportul. Din 2013 este membru în Adunarea Națională din Ecuador (echivalentul Parlamentului României).
Iată de ce un cartonaș poate fi atât de valoros. Pe mine m-a făcut să retrăiesc copilăria, să descopăr niște lucruri pe care când aveam 12-13 ani le ignoram. Nu tot ce ne iese în cale, fie că vorbim de obiecte sau de o persoană, este banal. Uneori, în spatele lor se poate ascunde o comoară.
Foto: captură de pe YouTube
*Acest material a fost publicat și pe site-ul casiansoneriu.ro în anul 2019.
No Comments