Editoriale

O revanșă de mult timp visată și o eră încheiată

În urmă cu mai bine de o oră, Anglia și-a asigurat prezența în sferturile Campionatului European, după ce a învins cu 2-0 pe Wembley selecționata Germaniei.

Elevul lui Guardiola de la Manchester City, Raheem Sterling, a deschis scorul în ultimul sfert de oră. Reușita mijlocașului cu profil ofensiv i-a înseninat pe suporterii englezi, multă vreme deznădăjduiți din pricina nesiguranței arătate de naționala Albionului până la acest gol. În faza grupelor, Sterling marcase două goluri fără de care performanța de astăzi nu ar fi fost posibilă. Mai întâi a punctat cu Croația, iar apoi în partida decisivă cu Cehia. Apărarea rămâne, însă, punctul forte al englezilor la acest turneu final, având în vedere că și duelul cu Scoția l-au terminat fără să primească gol (scorul de pe tabelă a fost 0-0). Un alt lucru ce trebuie remarcat este creșterea eficienței din atac. Golul lui Harry Kane, venit la 11 minute după cel înscris de Sterling, a conturat cea mai clară victorie a campioanei mondiale din 1966 la acest turneu. Kane a devenit, de asemenea, al doilea englez care marchează la Euro 2020.

CITEȘTE ȘI – La București și la Copenhaga, patru selecționate au însuflețit Europa

Rezultatul obținut de jucătorii lui Gareth Soutgate a răzbunat generația lui Wayne Rooney, Frank Lampard (care a avut un gol nevalidat din cauza absenței tehnologiei video pe linia porții), Joe Hart, Jermain Defoe sau Steven Gerrard, o generație eliminată de nemți de la Cupa Mondială din 2010 după o întâlnire desfășurată tot în faza optimilor. Miroslav Klose, Lukas Podolski și Thomas Muller (cu o dublă) consfințeau al doilea meci al Germaniei la acel turneu final cu patru goluri marcate. Același Muller s-a aflat și astăzi în teren, dar nu a mai trăit gloria de care a avut parte pe plaiurile sud-africane (unde Germania a terminat pe locul trei și a luat medalia de bronz), nici de la Euro 2012 (unde țara sa s-a oprit în semifinale), dar mai ales de la Cupa Mondială din 2014 (unde Germania a devenit pentru a patra oară în istorie regina lumii).

Toate performanțele de altădată ale nemților au rămas într-un sertar al amintirilor, amintiri înregistrate în cărți peste care ușor-ușor s-a așezat praful. Pentru Muller, care a fost schimbat în prelungirile partidei, a fost probabil ultima sa apariție în tricoul echipei naționale. Revenise la prima reprezentativă după aproape trei ani de pauză, cu speranța că țara sa se va revanșa după ratarea calificării în finala de la Euro 2016 și eliminarea de la Cupa Mondială din 2018 încă din faza grupelor. Din păcate, singurul lucru trăit de Muller și de colegii săi a fost o mare deziluzie.

După un meci modest cu englezii, animat doar de atacul lui Muller la scorul de 0-1, când mingea pe care a expediat-o a trecut foarte aproape de poartă, germanii au ajuns la finalul unei ere. O eră care pe unii dintre noi ne lega de copilărie. Aveam 12 ani când Joachim Low îi lua locul lui Jurgen Klinsmann în funcția de selecționer al „Mannschaft-ului”. Din 2006 și până astăzi, Germania a participat la șapte turnee finale sub comanda lui Low (patru europene și trei mondiale). La prima competiție în care i-a pregătit pe nemți, Low a ajuns în finala Campionatului European, o finală pierdută însă cu 0-1 în fața Spaniei. Low și-a încheiat mandatul care a durat 15 ani punându-și mâinile în cap. Gestul său de neputință s-a văzut și în ochii suporterilor. Sugestiv rămâne momentul când o fetiță a început să plângă în brațele tatălui ei. Un moment similar s-a întâmplat în 2018, la Cupa Mondială, când unui băiețel argentinian i-au dat lacrimile în tribune în partida pierdută de favoriți împotriva Croației cu 0-3.

Foto: en.as.com

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply