Legende

Jose Mourinho, un personaj care a rămas credincios propriilor sale idei

„The Special One”, așa cum s-a intitulat chiar el cu mult timp în urmă, a împlinit 56 de ani. A avut o carieră scurtă pe teren, fără mari realizări, dar a devenit celebru de pe banca tehnică.

S-a școlit la cei mai buni, ținând cont că a fost secund la FC Barcelona la finalul anilor `90. Ca orice elev, însă, și Jose a trebuit să dea un examen. De fapt, două. Pe ambele le-a luat cu nota 10. Totul se întâmpla la FC Porto, când a luat doi ani la rând Cupa Uefa și apoi Uefa Champions League. „Nu sunt un oarecare, venit de nicăieri. Am câștigat Liga Campionilor cu FC Porto. Sunt un tip special”, avea să spună antrenorul portughez mai târziu.

A luat contact cu Anglia, despre care se spune că a inventat fotbalul sau cel puțin l-a modelat. Experiența de la Chelsea nu a fost, însă, la fel de fructuoasă precum cea de la Porto. Îi trebuia o altă provocare. Așa că a venit pe Giussepe Meazza. Cu o generație din care au făcut parte Julio Cesar, Cristi Chivu, Dejan Stankovic, Diego Milito, iar mai târziu Samuel Eto, Mourinho va lua din nou Liga Campionilor în 2010. Inter o învingea cu 2-0 în finală pe Bayern Munchen pe Santiago Bernabeu. Pe acest stadion va reveni câteva săptămâni mai târziu, în calitate de antrenor al Realului.

Trei ani a lucrat cu „galacticii”. Nu a luat niciun trofeu european, dar a revitalizat echipa la acest nivel. Până la venirea sa, Realul a ajuns în situația de a se opri în optimile Ligii. Iar asta era un adevărat impediment pentru un club care avea până atunci nouă astfel de trofee în palmares. Dar în 2011 a pus capăt acestui coșmar și a ajuns până în semifinale, unde a fost oprit chiar de Barcelona. Nimeni alta decât marea rivală a Realului și cea pe care a pregătit-o în calitate de secund. Barcelona a luat Champions League în acel an, dar Jose Mourinho și Cristiano Ronaldo, Ricardo Kaka, Benzema, Ramos, Higuain, Marcelo, Pepe, Casillas și alții au continuat să muncească. Au prins alte două semifinale, unde au pierdut în fața altor adversari redutabili: Bayern Munchen, iar apoi Borussia Dortmund. Unii ar putea spune că Mourinho a dat greș, dar dacă privim efectele pe termen lung, nu e chiar așa.

Mourinho a plecat în 2013 de la Real, revenind la Chelsea. Nu a fost o revenire atât de bună, dar foștii săi elevi, în frunte cu Ancelotti, aveau să câștige Liga după o finală cu Atletico Madrid. 12 ani au așteptat madrilenii ca să spargă gheața, de pe vremea lui Zinedine Zidane. Cu ultimul au luat trei trofee Champions League la rând: 2016, 2017 și 2018.

Mourinho nu a stat deoparte, iar în 2017 a adus la Machester United cel mai important trofeu după retragerea lui Sir Alex Ferguson: Europa League. Deși e a doua competiție intercluburi de pe Bătrânul Continent, fosta Cupă Uefa a lipsit până atunci din vitrina „diavolilor”. La această performanță au mai pus umărul jucători ca Zlatan Ibrahimovic (cu care Jose a lucrat și la Inter), Anthony Martial, Romelu Lukaku sau Fellaini. Au urmat și zile negre pe Old Trafford, poate și din cauză că relația dintre vestiar și banca tehnică s-a răcit. Asta a recunoscut-o și Mourinho după ce a plecat pe ușa din spate la finalul lui 2018. Filosofia lui The Special One să nu mai fi fost pe placul jucătorilor? Jucătorii să nu-l mai fi dorit? O ruptură s-a produs, pentru că în viața marilor antrenori sunt suișuri, iar uneori și coborâșuri. Venirea lui Solskjaer, o legendă vie a clubului din Manchester, a revitalizat clubul. Dovadă că victoriile vin una după alta. Să fie Ole un nou Ferguson? Orice e posibil.

Cert e că Jose Mourinho rămâne un personaj fără de care fotbalul ar fi mai sărac. Chiar dacă a avut și momente mai puțin bune, chiar dacă a fost uneori lipsit de modestie, că nu a ezitat să ironizeze pe cineva când a simțit nevoia sau că a rămas credincios propriilor sale idei (poate din acest motiv nici nu s-a înțeles cu unii jucători), Jose Mourinho e un om care a dat și multe lucruri bune sportului rege.

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply