Acum câteva luni, am avut deosebita plăcere de a-l cunoaște pe Albert Ostafe (FOTO, sursă: contul de facebook al său), un tânăr masterand al Facultății de Educație Fizică și Sport din Cluj-Napoca.
Meciurile cu Elveția, din preliminariile Euro 2024, ne-au lăsat senzația că, deși fotbalul nostru suferă, încă mai este capabil să ne ofere surprize plăcute.
În prima zi de Crăciun, ne-au răspuns la telefon trei legende ale fotbalului românesc. E o binecuvântare că mai trăiesc, având în vedere contextul actual, dar mai ales rezultatele de care se leagă carierele lor:
Știrile sportive sunt, printre altele, inundate de sfaturile matrimoniale pe care le primește Octavian Popescu de la patronul domiciliului sau profesional și, mai nou, de la Vlad Munteanu, cel care are la FRF funcția de oficial (ce o mai fi însemnând și asta).
Psihiatrul meu mustăcios, care mi se pare că are o față demnă de numele Vasili, nu arată prea intelectual și nici măcar nu se preface interesat de muncă.
În disoluția dezvoltării mele personale, caut anticiparea performanțelor echipei naționale la acest campionat european, după o calificare așteptată în orchestra discuțiilor deloc cumpătate purtate de așa-zișii specialiști (cuvânt de un farmec ieftin, mai ales când vorbim despre fotbal).
Cu scuzele de rigoare că analizez abia acum rezultatul, de altfel lăudabil, al naționalei mari, voi veni cu câteva concluzii, acum, că bucuria de după calificare s-a mai domolit.
Primul cartonaș alb din istoria fotbalului s-ar fi acordat prin Portugalia. Este o nouă regulă atât de obscură și lipsită de importanță, încât nici nu auzisem de ea.
