Mi-am amintit de o carte pe care am citit-o acum trei ani. A fost scrisă de George Mihalache, care a lucrat ani buni la Teatru Național ”Constantin Tănase”. Lucrarea se numea ”Antrenorul e de vină” și în ea am descoperit povești uimitoare din viața unor tehnicieni precum Helenio Herrera, Titi Teașcă sau Ștefan Covaci. Toți au trecut prin nenumărate încercări pe banca tehnică, iar scopul poveștilor culese de Mihalache era unul singur. Acela de a dovedi că insuccesele unei echipe pot fi influențate de mai mulți factori, nu doar de antrenor.
Adevărurile scoase atunci la iveală sunt valabile și astăzi. Nu poți avea rezultate pe termen lung fără investiții, fără o conducere competentă și, poate cel mai important, fără oameni care pun pe primul plan interesele clubului și nu pe cele personale.
Mircea Rednic a plecat de la Dinamo, deși nici el nu se aștepta. În comunicatul de pe site-ul câinilor s-a scris că locul nouă e cea mai slabă clasare din istorie. Ceea ce uită formația din Ștefan cel Mare e că a ajuns și în penultima poziție în acest sezon.
Florin Bratu, cu care Dinamo terminase pe 1 în play-out în sezonul 2017-2018, a plecat în următoarea stagiune după doar nouă etape. Echipa era pe 10, cu un bilanț de trei victorii, un egal (3-3 cu FCSB) și cinci eșecuri. Fără să stea prea mult pe gânduri, șefii din Ștefan cel Mare i-au arătat ușa celui poreclit ”Mitraliera” și l-au înregimentat pe Claudiu Niculescu. Cu o Cupă și o Supercupă câștigate la Voluntari în 2017, ”Clau-gol” părea omul potrivit, la locul potrivit. A început perfect, cu un 3-1 în fața Daciei Unirea Brăila în 16-imile Cupei României. A urmat un 0-0 cu Sepsi (care a ajuns în play-off, dar nu a câștigat nici un joc), iar apoi un 0-2 în deplasare cu FC Botoșani.
Ca și în cazul lui Bratu, a urmat un comunicat pe Facebook cu tradiționalul mesaj ”îi mulțumim și îi urăm mult succes pe mai departe”. Desigur că acel comunicat a avut și ceva în plus spre deosebire de altele. ”Niculescu a venit într-un moment extrem de dificil la Dinamo. A gândit cu sufletul și a ales Dinamo, lucru pentru care clubul îi rămâne recunoscător. În acest moment nu este vorba despre profesionalism sau despre calitățile antrenorului Claudiu Niculescu. Este vorba despre o oportunitate pe care clubul Dinamo o are într-un moment extrem de dificil”, spunea președintele Consiliului de Administrație, Alexandru David (plecat și el între timp din Ștefan cel Mare).
Am criticat acea decizie, pentru că nu e normal ca un om care s-a remarcat ca jucător să plece fără să aibă suficient timp pentru a-și demonstra valoarea. Nu pot fi de acord nici cu ce i s-a întâmplat acum lui Rednic. Da, e rușinos să te elimine Csikszereda Miercurea Ciuc la penalty-uri în optimile României. Ce nu știu mulți e că și în țări cu fotbal mai dezvoltat pot apărea surprize neplăcute. Îmi vine în minte un 4-0 pe care Alcorcon (din al treilea eșalon la acea vreme) i l-a administrat lui Real Madrid în 2009, an când îi transferase pe Cristiano Ronaldo, Kaka și Benzema. Da, pentru un club cu 18 titluri în palmares e rușinos să ajungi pentru al doilea an la rând în play-aut. Și să termini pe 3, nu pe 1 ca în 2018, cu un record de opt succese, trei remize și tot atâtea înfrângeri.
Concluzia e că nu se poate face performanță fără investiții, lucru care nu se vede la Dinamo. S-au schimbat foarte mulți jucători. Unii au plecat pe sume derizorii, alții au venit liberi de contract. Din moment ce aducerea lui Rednic era considerată o oportunitate de neratat, cred că merita să mai rămână cel puțin până la începutul sezonului viitor. Pentru a arăta dacă experimentele făcute în play-out (cu nenumărați fotbaliști) dau sau nu roade. Din respect pentru Claudiu Niculescu (care merita și el să fie lăsat mai mult timp), Rednic trebuia să continue. Pentru că ultimul titlu în Ștefan cel Mare a venit în 2007, sub comanda aceluiaș Rednic, fostul tehnician din Ștefan cel Mare trebuia păstrat.
Eugen Neagoe, care a dus-o pe Sepsi în play-off după doar un an de la promovare, a plecat cu trei runde înainte de final (pentru că nu câștigase vreun joc în această fază). Ce e drept, nici interimarul Marin ”Magiun” Barbu nu a reușit. Dacă Sepsi s-a descotorosit de Neagoe atât de ușor, deși echipa din Sfântu Gheorghe își asigurase încă un an în Liga 1 și o sumă frumoasă din drepturile tv, la Dinamo câtă liniște va avea? Protestul fanilor în fața hotelului deținut de finanțatorul Ionuț Negoiță pare desprins dintr-o comedie a lui Caragiale. Nu e, este doar disperarea unor oameni care își dedică timpul liber acestui sport.
Antrenorul a fost de vină la Dinamo, antrenorul a fost de vină și la FCSB. Dică a terminat pe 2 în primul sezon și a ajuns până în 16-imile Europa League. În anul următor a ratat grupele Europa League, iar înainte de a pleca era pe doi în campionat, la șase puncte de liderul CFR Cluj. Ultimul meci a fost chiar cu ardelenii, pe care l-a pierdut cu 0-2 pe Arena Națională. A venit Mihai Teja, căruia i s-au promis șase luni de liniște pe banca tehnică. Nu a fost așa. FCSB a terminat pentru a patra oară consecutiv pe doi, iar Teja a plătit cu funcția.
Au plecat și jucători ca Rusescu (altădată un idol al roș-albaștrilor), Adrian Stoian (care a jucat ani buni în Italia), Florentin Matei, dar și Filipe Teixeira (chiar dacă a marcat un gol superb din foarfece în ultima etapă, când FCSB a învins-o pe CFR într-un meci care nu mai avea miză, feroviarii fiind deja campioni). Becali a ajuns în situația de a nu mai găsi tehnicieni cu nume, astfel că l-a numit principal pe fostul secund al lui Teja, Bogdan Andone. În viitor, nu ar fi o surpriză să apară pe bancă Ionuț Luțu, pe care Gigi a și recunoscut că l-a ofertat. Omul său de încredere a recunoscut, însă, că nu e încă pregătit pentru o asemenea provocare.
Antonio Conceicao nu a avut liniște nici el. A venit la CFR pentru a treia oară în vara lui 2018. A ratat grupele Europa League după o dublă rușinoasă cu Dudelange din Luxemburg (0-2 și 2-3). În campionat, însă, a avut un bilanț de 12 victorii, nouă egaluri și doar două înfrângeri. Plus că înainte de a fi înlocuit, echipa era pe 1 în clasament, la trei puncte în fața Universității Craiova. De asemenea, echipa era calificată în sferturile Cupei României. Dar nu a contat.
După luni cu zeci de zvonuri că va fi demis și cu comunicate în care era reconfirmat, în cele din urmă a plecat. Fostul idol din Gruia, Alin Minteuan, a revenit ca principal după ce a mai ocupat această funcție între 2010 și 2011. A legat cinci victorii, dintre care patru în campionat. Și el a fost reconfirmat. Și, cu toate că a apărut un comunicat în care se spunea că CFR nu negociază cu alt antrenor, Dan Petrescu a revenit în Gruia. Minteuan începuse bine și încă avea multe de spus, dar în final s-a mulțumit să fie secundul ”Bursucului”.
CFR a luat un nou titlu (obiectiv pe care Conceicao și Minteuan au dovedit că și-l pot îndeplini și ei), dar a ieșit din Cupa României. Chiar dacă Petrescu și-a demonstrat abilitățile de tehnician, performanțele de până acum îl obligă să realizeze altele mai mari. Asta înseamnă o calificare în grupele Europa League sau Champions League. Sau măcar să câștige un nou titlu, asta dacă nu va pleca din nou pe o ofertă mai bună din străinătate.
Devis Mangia a readus-o pe Universitatea Craiova pe podium după mult timp, în sezonul trecut. Italianul i-a condus apoi pe olteni către prima Cupă a României după 25 de ani. În campionatul care a urmat, a plecat la jumătatea play-off-ului, când formația era pe trei cu un bilanț de două victorii, un egal și două înfrângeri. Sub conducerea lui Corneliu Papură (care preferă să se uite la snooker decât la Champions League), finalul de sezon nu i-a găsit pe olteni într-o situație mai bună. Au câștigat tot două meciuri în play-off (cum s-a întâmplat și cu Mangia), dar au pierdut trei. Și au terminat pe 4. Plus că Viitorul i-a eliminat în semifinale. Cu Mangia, Craiova a pierdut cu 1-2 în prima manșă (după ce a condus aproape toată partida), iar în retur a cedat cu 0-2 cu Papură pe bancă.
Astra a avut trei tehnicieni pe parcursul sezonului (Măldărășanu, Mulțescu, Enache), dar degeaba. În play-off a pierdut opt partide și a câștigat doar două. În Cupa României a ajuns în finală după o dublă senzațională cu CFR Cluj (3-1 și 2-2), dar s-a întors cu mâna goală din partida decisivă cu Viitorul de la Ploiești (1-2).
Una peste alta, antrenorul a fost de vină la mai toate cluburile din Liga 1. Nu au contat alte detalii, s-au făcut pur și simplu niște schimbări pe banca tehnică. Doar Hagi e norocos, pentru că e atât patron, cât și antrenor la Viitorul.
Până să vedem un Ferguson sau Wenger de România, trebuie să ne obișnuim cu o frază pe care mi-a spus-o cândva un tehnician. ”Viața antrenorului cam așa e, cu valiza mereu pregătită”.
