Dinamo pare că va purta veșnic pe al său trup o rană adâncă, de nevindecat, o sărăcie care i-a consumat puterile și care a făcut-o un pion neînsemnat în șahul cluburilor cu pretenții în Liga 1.
Primăvara tapetată cu trifoi (cu patru foi) și învăluită-ntr-o ceață de frig care vorbește cu accent rusesc. Și meciul… atâtea de spus despre el încă de dinainte.
Rapid se chircește și se-ngălbenește ca o fată nemăritată. Secetă mare, niciun gram de ploaie nu se arată, niciun firicel de nor. Madam Șucu tronând în loja tribunei.
Nouă ani de când FCSB nu a mai luat titlul. Pe vremea aceea, beam vârtos și fără pricepere, cădeam primul în vise care nu se mai îndeplineau și mă trezeam nervos și cu gura plină de viermi care își scuipau veninul ticăloșit în vorbele mele.
Aprilie spulberat, ca titlul nuvelei de Ismail Kadare. O ploaie oblică și rapidă, plină de haos, ca o rafală trasă de un artilerist entuziast și chior.
În frumoasa limbă românească veche, cronicarii numeau ciuma “omor mare” sau “mare omor”. În jargonul copilăriei noastre, foloseam această expresie ca pe o amenințare privind o bătaie soră cu moartea.
Fizicianul Richard Feynman spunea: “Pot să afirm fără ezitare că nimeni nu înțelege mecanica cuantică.” Adevărat, dar putem trăi cu asta, este ceva dubios, după cum ar spune cei din generația Z când nu înțeleg ceva, ceea ce se întâmplă mai tot timpul.
Dracii dracilor de draci! Adrian Junior Mititelu afișează o neîncredere stupefiată și agresivă față de tatăl său, după rezultatele pe care le are echipa, după ce Napoli voia trei puncte într-un meci de cupă pentru că voia să urce în clasament, după ce…, după ce…
