Citeam cu voce tare echipa FCSB-ului, așa cum făceau vechii romani chiar și atunci când erau singuri (cititul în gând a apărut în mânăstirile medievale pentru a facilita conexiunea intrinsecă cu Divinitatea) și, la fel ca la toată lumea, girul meu de încredere nu prea prindea vlagă. Vulcanul, oala sub presiune, TOUMBA, tomba mai repede (în română, înseamnă groapă sau mormânt și vine, v-ați prins, din greaca veche, similar cu supranumele stadionului echipei Dinamo) mi s-a părut că are tribunele prea departe, nu a avut darul să mă sperie foarte tare, dar stai, eu nu am fost acolo.
Parada religioasă a lui Gigi Becali alături de monahii zbârciți ca niște broaște țestoase a fost încheiată în cel mai triumfător mod. Cu toate că nervii lui Olaru se formează, cresc și izbucnesc în lumea verde a gazonului, făcându-l să lipsească fracțiuni de meci întâi și apoi meciuri întregi din cauza suspendării. Doarme mult și chibzuiește puțin. Poate că “stăpânul” ar trebui să-l învețe mai eficient taina închinăciunii sau “să poruncească” unui anahoret dintre argații săi să-l exorcizeze până scapă definitiv de draci. Deși alibiul este că joci cu ambiție nemăsurată de a câștiga, faptul că riști să fii dat afară de pe tereb după niște reacții tâmpite în care NICIODATĂ nu ai câștig de cauză denotă inteligența emoțională redusă. Prostie, ca să lăsăm eufemismele.
În rest, a fost un caz tipic de victorie a echipei din deplasare mai slab cotate, meci în care echipa gazdă a atacat și nu a reușit nimic. Exemple sunt multe de astfel de meciuri. Popescu este un transfer la fix, se va impune, restul jucătorilor arată că s-au maturizat în joc. Cel puțin pentru mine, rezultatul [1-0 cu PAOK Salonik, formație antrenată de Răzvan Lucescu] a fost o surpriză placută, să-mi fie cu iertăciune neîncrederea. Steaua (putem să îi zicem așa când joacă în cupele europene?) a aratat că este în continuare o echipă de referință în Balcani.
Adrian Stamate
1 Comment
Da, a fost o victorie importanta.