La finalul anului trecut am avut ocazia de a purta un dialog extrem de interesant cu Erik Lincar, actualul antrenor al Universității Cluj.
Fostul mijlocaș mi-a împărtășit, timp de 26 de minute, atât obiectivele pe care le are în sezonul actual cu formația ardeleană, cât și momentele importante din cariera de jucător, care nu i-a fost marcată doar de titlurile cucerite cu Steaua în România și experiențele din Grecia sau Rusia, ci și de o perioadă petrecută la academia clubului francez Bordeaux (între anii 1996 și 1997).
Lincar a recunoscut, în interviul difuzat în exclusivitate pe postul de televiziune Look Sport, că a avut chiar oportunitatea de a rămâne la gruparea unde au evoluat nume sonore precum Papin sau Micoud. Pe ultimii doi i-a și urmărit la antrenamente pe când îmbrăca tricoul echipei de tineret a lui Bordeaux. Era un moment în care fotbalul din Hexagon se pregătea pentru primul triumf la un Campionat Mondial, în 1998, o performanță repetată 20 de ani mai târziu. Dar cum au reușit francezii să renască la finalul anilor `90? Lincar vine cu o explicație.
”Făceam niște teste fizice și n-am să uit niciodată când, în anul 1996, mi s-a dat o cărticică în care eram analizat în totalitate din punct de vedere fizic, lucru pe care nu l-am văzut poate nici în ziua de astăzi în România. Vă dați seama la ce nivel se lucra deja în Franța. E adevărat că ei au investit foarte mult în fotbal, au și o arie foarte mare de selecție, dacă ținem cont de jucătorii din Insulele care reprezintă Franța, Insulele Reunion, chiar am avut un coleg (din Insulele Reunion – n. red.) cu care stăteam în cameră. Și, după cum am văzut, naționala Franței are mulți jucători veniți nu neapărat de pe teritoriul francez. Aria de selecție este destul de mare, dar cred eu că și modul în care antrenorii reușesc să își pregătească echipele și să aibă anumite filosofii, poate începând de la nivel național până la echipa de club, a făcut ca Franța să fie o echipă de succes din 1998 și până în zilele noastre.” Erik Lincar, antrenor Universitatea Cluj
Vin și alte două întrebări. De ce fotbalistul român nu mai are motivația de altădată pentru a performa și cum reușesc jucătorii din Occident să gestioneze toate tentațiile de care jucătorii din țara noastră nu erau distrași în trecut pentru atingerea acelorași țeluri?
”Motivația era simplu de găsit. Preocupările erau limitate, în afară de fotbal, în afară de a merge la antrenament, de a te gândi numai la fotbal, nu prea erau alte lucruri. Lipsea telefonul, lipsea, eu știu, televizorul, programe multe, și atunci toată lumea, și țin minte din copilărie, bătea mingea de dimineața până seara. E foarte importantă și mentalitatea. Pentru mine a rămas ceva unic o declarație a lui Zinedine Zidane când era la Real Madrid <<Pentru mine fotbalul este pasiune, pură pasiune, și nici nu știu când îmi intră banii în cont, câți bani am în cont. Ce mă interesează e doar fotbalul>>. Și, ca să spunem lucrurilor pe nume, jucătorii români, cred eu, poate și din propria experiență, cedează foarte repede în momentul în care reușesc să câștige o sumă foarte importană de bani. Este adevărat, sunt și excepții, dar în general noi avem talentul acesta, între ghilimele, să devenim foarte repede comozi.” Erik Lincar, antrenor Universitatea Cluj
Interviul integral poate fi urmărit mai jos.
Foto: captură Look Sport
No Comments