E 16 octombrie 2012. Seara s-a lăsat demult deasupra Bucureștiului. Atmosfera de pe Arena Națională pare a fi una de sărbătoare.
Sunt peste 53.000 de suflete în tribune, un record absolut în istoria stadionului care i-a luat locul bătrânului Lia Manoliu (în trecut 23 August). Un record încă nedoborât. Lângă aceste cifre desprinse parcă din poveștile lui Țopescu sau a legendarului atacant din perioada interbelică Ștefan Dobay ar fi mers o nouă pagină de aur în istoria sportului care a fascinat generații întregi. Amintirea unei seri grandioase. O seară la finalul căreia echipa națională de fotbal a României putea prelua conducerea grupei de calificare la Campionatul Mondial din Brazilia. Victoria era semnul că Rio e mai aproape ca niciodată. Biruința de la Istanbul, din urmă cu câteva zile, coroborată cu izbânzile în fața Estoniei și a selecționatei Andorrei conturau cel mai bun start de preliminarii al României după mulți ani. Un start foarte promițător. Cea mai mare notă de optimism a fost dată, fără doar și poate, de succesul obținut în fața Turciei. Faza de gol construită atât de meticulos și protejarea strașnică a unui avantaj fragil, în fața unui adversar cu nume, păreau un semn divin. Începea hegemonia pentru România?
Vara nu a fost deloc însorită pentru Olanda. Toate cele trei confruntări de la Euro 2012 i-au înlăcrimat pe batavi (0-1 cu Danemarca, 1-2 cu Germania și 1-2 cu Portugalia). „Portocala Mecanică” părăsea Campionatul European încă din faza grupelor, după ce în 2008 s-a oprit în sferturile de finală. Fotbaliștii din țara cu trei finale de Mondial nu au stat, însă, mult cu ochii umezi. După 10 ani de la primul mandat, Louis van Gaal revenea la cârma primei reprezentative. Obiectivul era cât se poate de clar. Readucerea Olandei în prim planul fotbalului de pe mapamond. Efectele muncii tehnicianului care a mers cu Bayern Munchen în finala Champions League s-au resimțit în scurt timp. 2-0 cu Turcia în runda inaugurală a preliminariilor, urmat de un indicutabil 4-1 în Ungaria și apoi un succes la scor de neprezentare în fața Andorrei.
România spera, chiar dacă ultima întâlnire cu „Portocala Mecanică” îi dădea fiori. Acel 0-2 din 2008, în urma căruia tricolorii erau eliminați de la Campionatul European. Speranța s-a născut grație parcursului foarte bun din primele trei runde. Grație rezultatelor echipelor CFR Cluj și FCSB în Champions, respectiv Europa League.
A venit, însă, și momentul adevărului, odată cu fluierul de start al arbitrului scoțian Craig Thomson. Primii care tremură sunt oaspeții. Torje execută o lovitură liberă de la 25 de metri, balonul pare că merge în direcția potrivită, dar în clipa următoare suporterii vopsiți în culorile drapelului național privesc în jos, în timp ce Stekelenburg aproape își face cruce când vede că mingea a lovit bara transversală. Cinci minute mai târziu, „Portocala Mecanică” își face intrarea în scenă. Tătărușanu respinge un balon venit din corner. Lens este pe fază, lovește mingea cu capul din afara careului, aceasta îl găsește pe goalkeeperul României puțin ieșit din poartă, trece pe lângă Tamaș și se oprește în plasă. România – Olanda 0-1.
Spre surprinderea oaspeților, tricolorii și-au păstrat calmul. Grozav ajunge în careul advers și încearcă să marcheze încă un gol de referință. Minunea de la Istanbul, însă, nu s-a mai repetat. Stekelenburg l-a studiat în amănunt, iar balonul șutat de tânărul atacant al Petrolului l-a reținut. 0-1 nu era un scor imposibil, însă oaspeții își făceau doar încălzirea. De la un minut la altul, atacurile jucătorilor antrenați de van Gaal l-a poarta lui Tătărușanu s-au intensificat.
Van der Vaart a executat o lovitură liberă, Bruno Martins Indi a urmărit traiectoria mingii și a majorat avantajul. A urmat un moment de magie în echipa României. Ciprian Marica a trecut cu dibăcie printre adversari și a expediat un balon letal în poarta lui Stekelenburg. Tabela arăta acum 1-2. Între atâția nori negri își făcea loc o rază de soare. O rază care s-a stins rapid. Oaspeții au scos o lovitură de pedeapsă în prelungirile primei reprize, iar Van der Vaart a refăcut diferența de doup goluri de pe tabelă. România a încercat să revină în joc prin șutul de la distanță al lui Bogdan Stancu, dar Stekelenburg a fost de neclintit, asemeni unui scut mânuit cu iscusință de cavalerii mesei rotunde din povestea Regelui Arthur din Camelot.
Intrat în ultimul sfert de oră, după schimbarea lui Grozav, Mutu a asistat neputincios la momentul când Robin Van Persie a pus cireașa de pe tort. Același Van Persie care a realizat dubla în Gruia, după ce Manchester United a fost condusă de CFR Cluj prin golul lui Kapetanos. Van Persie – magnificul atacant alături de care Sir Alex Ferguson și-a încheiat mandatul de 27 de ani pe Old Trafford cu un titlu – le-a transmis tricolorilor, prin evoluția sa remarcabilă, că prețul unui bilet spre Rio are o valoare mai mare decât și-au imaginat. Că nu e suficient doar să îți dorești un rezultat mare și să ai rezultate pozitive în spate, ci și să concurezi la propriu cu cele mai puternice campionate. Prin selecție continuă, prin investiții în infrastructură, prin tragerea unor învățăminte după un eșec drastic. Ce a rămas, însă, după seara de 16 octombrie 2012 e doar sucul amar servit de „Portocala Mecanică” elevilor lui Victor Pițurcă pe Arena Națională.
No Comments