Legende

Povestea selecționatelor cu o singură participare la Mondial | Canada – echipă calificată fără eșec și învinsă la limită de Franța lui Platini

Povestea naționalelor care au jucat o singură dată la Cupa Mondială se reia după aproape doi ani. În episodul de astăzi voi vorbi despre Canada, care a evoluat la ediția din 1986, găzduită de Mexic.

Calificarea a venit la capătul unui parcurs remarcabil. Canadienii nu au cunoscut înfrângerea în preliminarii, lucru care le-a ridicat moralul înaintea turneului final.

Cu doi ani înainte, aceeași selecționată atingea sferturile de finală ale Jocurilor Olimpice de la Los Angeles. Acolo a fost eliminată de Brazilia la penalty-uri (2-4), după 1-1 în timpul regulamentar. Cel mai bun rezultat la Olimpiadă nu l-a înregistrat atunci, ci tocmai în 1904, când a luat aurul. Atunci, canadienii au participat la competiție cu echipa de club FC Galt, care a trecut de americanii de la Christian Borthers College cu un scor zdrobitor, 7-0. În al doilea meci i-au bătut cu 4-0 pe cei de la St. Rose Parish (tot din SUA) și terminau pe prima treaptă a podiumului. Jocurile Olimpice din 1904 au avut loc în orașul american St. Louis.

81 de ani mai târziu, mai precis pe 13 aprilie 1985, Canada debuta în preliminariile Cupei Mondiale cu un 2-0 (Vrablic și Sweeney) în fața naționalei din Haiti. Peste alte șapte zile câștiga și duelul cu Guatemala, scor 2-1 (dublă Mitchell). Returul cu Guatemala se va încheia la egalitate (1-1/Mitchell pentru canadieni, respectiv Perez), dar elevii lui Tony Waiters erau pe drumul cel bun. Un nou succes cu Haiti (2-0/Mitchell și Vrablic) îi va aduce Canadei locul 1 în grupa a 2-a și în același timp prezența în runda finală de calificare.

Faza decisivă a preliminariilor i-au adus adversari puternici – Honduras și Costa Rica, ambele neînvinse în prima rundă. Trebuie spus că naționala din Costa Rica a eliminat Statele Unite, după 1-1 și 1-0 în ultimele două etape.

Costa Rica a avut un start curajos, marcând în minutul 12 prin Johnny Williams. Canada, însă, nu s-a lăsat și a scos un punct datorită golului dat de Paul James în a doua repriză. A urmat un succes la limită în fața Hondurasului, grație lui George Pakos. Pe 1 septembrie 1985, Canada întâlnea din nou Costa Rica, dar meciul se va încheia și de această dată la egalitate (0-0). Urma, deci, un duel de totul sau nimic cu Honduras la data de 14 septembrie 1985.

Aproximativ 13.000 de spectatori s-au adunat pe stadionul King George V Park (St. John’s), într-o partidă care putea fi istorică pentru fotbalul canadian. Așteptările fanilor au fost răsplătite după un sfert de oră, când George Pakos a deschis scorul. Prima repriză avea să se termine 1-0, Canada fiind despărțită de doar 45 de minute de prima prezență la un Mondial. Dar oaspeții au prins curaj după pauză și au făcut 1-1 prin Armando Betancourt. Canadienii au revenit, însă, la conducere în minutul 61. Reușita care deschidea drumul spre Mexic i-a aparținut lui Igor Vrablic, care s-a născut la Bratislava (Cehoslovacia). Vrablic (3 goluri) și Dale Mitchell (4 goluri) aveau să iasă golgheterii Canadei în preliminarii.

La Cupa Mondială, Canada a fost repartizată într-o grupă complicată – cu URSS, Franța și Ungaria. Primul meci era programat pe 1 iunie 1986, la Leon, împotriva ”Cocoșilor galici”. Naționala din Hexagon era campioană europeană pe atunci, iar la Mondialul din Spania se clasase pe locul 4. Căpitanul Michel Platini, Jean-Pierre Papin, Dominique Rocheteau, Luis Fernandez și Alain Giresse erau nume care dădeau fiori oricărei echipe în acele timpuri. Cu toate acestea, canadienii au avut o prestație lăudabilă. Au rezistat 80 de minute la ocaziile francezilor, fiind foarte aproape de a scoate un punct. Doar lovitura de cap a lui Jean-Pierre Papin – care va lua Balonul de Aur în 1991 – i-a privat pe canadieni de un egal cât o victorie.

Canada scapă fără gol primit la o ocazie a Franței/Foto: captură youtube

Pe 6 iunie, la Irapuato, Canada va suferi un nou eșec (0-2 împotriva Ungariei). Maghiarii veneau după o înfrângere dureroasă cu URSS (0-6), dar asta nu i-a demoralizat. Și au obținut singura victorie de la acel turneu și ultima la un Campionat Mondial. Canada a luat gol după doar două minute, de la Marton Esterhazy. Lajos Detari va stabili scorul final în minutul 75, ultimul joc (cel cu URSS) devenind fără miză pentru selecționata condusă de englezul Tony Waiters.

URSS, care era deja calificată în optimi, l-a menajat pe titularul din poartă Dasaev (folosit în primele două etape). Nume importante ca Protasov, Aleinikov sau Litovchenko au fost, însă, nelipsiți din primul 11 alcătuit de renumitul tehnician Valeri Lobanovski. Canada a terminat la egalitate prima repriză (0-0) și a continuat să spere la un rezultat pozitiv. Era tot ce își putea dori, după două meciuri în care a rămas doar cu momentele bune și cu atmosfera de la Mondial. Asta până în minutul  58, când Oleg Blokhin l-a învins pe italianul din poarta Canadei, Tino Lettieri. Goalkeeperul originar din Bari va mai scoată o dată mingea din plasă în minutul 74, la reușita lui Zavarov.

Prima participare a Canadei la un Mondial lua sfârșit încă din faza grupelor, dar nici parcursul URSS-ului nu va dura mult. Sovieticii se vor opri în optimi, după un 3-4 cu Belgia. Franța va ajunge în semifinale, unde pierde cu 0-2 împotriva Germaniei de Vest. Va câștiga, în schimb, finala mică (4-2 la penalty-uri cu Belgia) și va pune mâna pe medaliile de bronz.

După cum ați observat în rândurile de mai sus, nu toți jucătorii Canadei erau canadieni la origine. Cea mai mare parte a fotbaliștilor chemați în Mexic au fost naturalizați. Pe lângă Igor Vrablic (Cehoslovacia) și Tino Lettieri (Italia), în această categorie s-au mai regăsit Randy Samuel (Trinidad Tobago), Gerry Gray (Scoția), David Norman (Scoția), Paul James (Țara Galilor), Carl Valentine (Anglia) și Branko Segota (Iugoslavia).

Foto sus: richmond-news.com

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply