Pe 28 mai 2016, la Milano, Real Madrid (de 10 ori câștigătoare a Ligii Campionilor) și Atletico Madrid (una dintre marile sale rivale după FC Barcelona) se reîntâlneau în ultimul act din Champions League.
Gruparea de pe Vicente Calderon nu uitase cum i-a scăpat printre degete trofeul în finala din 2014. Pe Estadio da Luz, în Lisabona, echipa lui Diego Simeone deschidea scorul în minutul 36 prin Diego Godin. Însă, când se pregătea să guste din binemeritata cupă a biruinței, Sergio Ramos restabilea egalitatea în al treilea minut de prelungire al întâlnirii. Ce a urmat apoi știm cu toții. Trei goluri semnate de Bale, Marcelo și Ronaldo, iar ”galacticii” cucereau din nou Liga Campionilor după 12 ani.
De data aceasta, ultima bătălie din cea mai urmărită competiție intercluburi s-a dat pe pământ italian. Și nu oriunde, ci pe San Siro, arena unde își dispută jocurile de acasă alte echipe legendare din Europa – Inter și AC Milan. Trecuseră 7 ani de la ultima finală de Ligă disputată în Peninsula în formă de Cizmă. Mai precis, pe Stadio Olimpico din Roma, unde FC Barcelona a împiedicat-o pe Manchester United să devină primul club care își apără trofeul în noul format al întrecerii. Golurile înscrise de Samuel Eto și Lionel Messi au adus cea de-a treia Ligă a Campionilor din istoria grupării catalane, iar Josep Guardiola obținea primul său trofeu important la debutul său în cariera de antrenor. Tot atunci a fost ultimul meci al lui Cristiano Ronaldo în tricoul lui Manchester United. Starul portughez avea să plece la Real Madrid pentru o sumă de transfer record: 94 de milioane de euro.
Pentru Atletico era șansa unei revanșe mult așteptate, pentru Real ocazia de a-și adăuga încă un trofeu în vitrină. Băieții lui Simeone trebuiau să fie cei mai motivați de pe teren, așa cum au demonstrat în semifinala cu Bayern. Și totuși, ”galacticii” au jonglat încă o dată cu destinul. Tonul a fost dat de Sergio Ramos în minutul 15, același Ramos care le-a făcut viața grea fotbaliștilor de la Atletico în 2014. Au urmat mai multe replici ale formației de pe Calderon lipsite de succes. Nici Torres, nici Griezmann, dar nici Saul nu au avut noroc în încercarea de a străpunge poarta costaricanului Navas.
Zinedine Zidane număra minutele unul după altul, așteptând fluierul final și implicit, încununarea Realului în postura de campioană a Europei. În 2002 era eroul ”galacticilor” în finala de la Glasgow, disputată în compania celor de la Bayer Leverkusen, după o execuție magistrală, care nu i-a dat nici o șansă goalkeeperului advers. Atunci și-a condus echipa spre triumf de pe gazon, acum din postura de antrenor.
Dar a venit minutul 79. Carrasco a făcut 1-1 și părea că soarta va înclina în favoarea celor de la Atletico. Echipa de pe Bernabeu s-a apărat, însă, cu multă măiestrie, ducând finala în prelungiri. Tatonarea a durat încă 30 minute, dar golul decisiv nu și-a făcut apariția. Urmau, cu alte cuvinte, loviturile de departajare. Ultima finală decisă astfel a fost cea din 2012, de pe Allianz Arena, dintre Chelsea și Bayern Munchen. Învingători au ieșit londonezii. În seara respectivă, Drogba a devenit talismanul lui Chelsea prin golul egalizator înscris pe final. În jocul de pe San Siro, Carrasco a încercat să dea colegilor săi aceeași speranță pe care a oferit-o atacantul ivorian colegilor de la Chelsea.
Aproape reușiseră. Loviturile de la 11 metri se consumau una după alta, era 3-3 și încă nici un pas greșit. Dar presiunea fanilor, oboseala acumulată după un sezon plin, emoțiile și, totodată, ghinionul și-au spus cuvântul. Șutul lui Juanfran s-a oprit în bara dreaptă a porții lui Navas. Real conducea cu 4-3, iar Cristiano Ronaldo, al 5-lea executant desemnat de Zidane, se pregătea să bată un penalty care avea să schimbe definitiv ecuația confruntării.
Ultima finală disputată pe pământ italian nu i-a purtat noroc lui Ronaldo. Manchester United pierdea cu 0-2 în fața Barcelonei. Acum, Cristiano evolua pentru Real Madrid. O eventuală reușită i-ar fi asigurat cel de-al treilea trofeu al Ligii Campionilor din carieră, după alte două obținute cu ”galaticii” în 2014, respectiv ”diavolii roșii” în 2008.
Ronaldo și-a luat inima-n dinți, a șutat, iar balonul a poposit în poarta lui Oblak. Final de partidă! Real Madrid este pentru a 11-a oară campioană a Europei, Zidane câștigă primul trofeu important din cariera de antrenor asemeni lui Guardiola în urmă cu 7 ani, iar Atletico Madrid ratează a treia șansă de a cuceri trofeul Ligii Campionilor.
Fotbalul european rămâne în continuare la mâna echipelor spaniole. Din 2014 încoace, Sevilla a obținut de trei ori Europa League, iar FC Barcelona și Real Madrid au arestat în trei rânduri trofeul Ligii Campionilor (”galacticii” în 2014 și 2016, iar ”catalanii” în 2015).
Foto: worldpronos.com
No Comments