Mihai Marinescu a împlinit de curând 30 de ani. Mai bine de un deceniu din viață și l-a petrecut la volanul mașinilor de curse. Pilotul brașovean a participat la multe întreceri, unele foarte dificile. A fost conștient din primul moment că sportul pe care îl practică este și periculos, a făcut sacrificii alături de familia sa, dar nu s-a dat bătut niciodată. Și cum efortul este răsplătit, a trăit și bucuria de a trece primul de linia de finish.
În prezent, Mihai este inginer de curse. ”Am alte responsabilități, care duc la același rezultat”, ne spune el. Mai exact, își folosește toate cunoștințele pe care le-a acumulat pentru a-i ajuta pe șoferii mai tineri să devină mari campioni.
”În 2005 la Spa, am câștigat cursa plecând de pe 8”
Reporter: Când a început pasiunea ta pentru motoare? Mai ții minte prima ta cursă?
Mihai Marinescu: Primul contact cu motorsportul a avut loc în 1999, când ne aflam cu familia în zona Marelui Premiu al Italiei. Părinții erau curioși și au decis să mergem să ne uităm. Rătăcindu-ne prin parcul de la Monza, am ajuns în lojele de deasupra boxelor (nici acum nu știu cum ne-au lăsat să intrăm) și de acolo în paddock . Când ne-am întors acasă, am încercat un kart al unui prieten, iar în 2000 am participat la prima etapă a Campionatului Național de Karting, clasa Cadet 80cc, terminând pe locul 3.
Ce părere au avut părinții și prietenii tăi când au aflat ce planuri ai?
Părinții au fost mereu implicați. A fost greu pentru ei când a trebuit să facă bugetul necesar pentru anul ce urma și partenerii nu erau suficienți sau nu existau. Au tras foarte tare și m-au susținut. La fel și prietenii. Au fost și aceia care m-au ajutat de mai multe ori să particip la diferitele etape.
Ai participat ani buni în Formula 2. Ai avut și curse pe care le-ai încheiat pe prima treaptă a podiumului. Cum ți s-a părut nivelul competițional?
Am făcut parte din generația (și nu doar în Formula 2) din care au reușit să ajungă piloți profesioniști, să facă parte din echipele mari și să participe în campionatele de clasă. Faptul că din 2005 (din Formula Renault 1.6, dar și karting înainte) ne băteam de la egal la egal, pentru același podium și ne roteam în câștigarea curselor, îmi permite să spun că eram egali.
”Nu reușești mereu să-ți controlezi emoțiile. Este uman”
E vreo cursă anume de care îți amintești cu plăcere?
Sunt multe de care îmi aduc aminte cu plăcere, din perioada auto în special. În 2005 la Spa, în Formula 1.6, am câștigat cursa plecând de pe 8 (grila inversă, câștigasem și cursa 1) și am depășit doi piloți după Eau Rouge (un pârâu din Belgia – n. red.) strecurându-mă după aspirația amândurora dintr-o singură mișcare. Sau la Brands Hatch, în F2 în 2012. A fost ușor, controlat de la start. Dar știu că tot weekendul, din antrenamente râdeam în cască de plăcerea de a putea da ture pe acea pistă, în special primul viraj. Sau cursa de recuperare de la Zolder (tot în Belgia – n. red.) din 2010. Am rupt semiaxul în turul de formare pe grilă și mecanicii în mai puțin de 7 minute l-au schimbat. Ceilalți terminau turul de încălzire și a trebuit să plec din pit-lane, însă am terminat pe 5, în puncte!
În ce constă programul de pregătire al unui pilot de curse?
Antrenament specific la sală, zilnic. Pregătire pe simulator. Antrenamentele oficiale.
Cum reușeai să îți controlezi emoțiile atunci când te aflai la volanul unei mașini de mare viteză?
Nu reușești să-ți controlezi emoțiile mereu! Este uman! Așa pare de afară, pentru că avem o cască în cap și nu ne vede nimeni ochii. Ești concentrat pe acțiunea principală, condusul. Pe plan secundar, te gandești la strategie – trebuie să îl prind pe cel din față, cum? Făcând așa si așa. Dacă mașina nu are un balans plăcut, care nu îți permite să îți îndeplinești strategia, începi să te simți frustrat. Trebuie să fii suficient de puternic, să nu te lași copleșit de emoții, să te adaptezi la balansul mașinii printr-o tehnică de condus care să-ți contraechilibreze mașina, astfel încât să poți sa îți atingi targetul, acela de al prinde pe cel din față. Nu trebuie să persiști în greșeală și să fii activ la găsirea unei soluții.
”Trebuie să ai grijă. Suntem expuși în fiecare zi accidentelor”
De câțiva ani nu te-am mai văzut concurând, deși unul dintre marile tale visuri era să ajungi în Formula 1. Am aflat că ai devenit inginer de curse. Ce poți să-mi spui despre această nouă provocare?
Am învățat să trăiesc cursa dintr-un alt punct de vedere. Am alte responsabilități, care duc la același rezultat. Am câștigat anul trecut campionatul cu Enzo Fittipaldi, nepotul lui Emerson (fost campion mondial în Formula 1 – n. red.). A trebuit să mă folosesc de tot ceea cunoșteam pentru a-l dezvolta pe Enzo și pentru a-l ghida în câștigarea curselor. Când să accelereze, când să aștepte, când să se controleze.
Există șanse să mai revii la volan?
Nu.
Ce alte planuri mai ai pentru cariera ta?
Aceleași ca și înainte. Îmi doresc să lucrez în F1 pentru experiență, însă văd că de fapt este doar o bulă de săpun.
Au existat și momente neplăcute în istoria automobilismului. Accidentul lui Ayrton Senna, care din păcate i-a fost fatal. Peste ani, Michael Schumacher s-a lovit la cap când era la schi. Cât de mult te-au marcat aceste întâmplări nefericite?
Nu poți controla aceste situații. Trebuie să ai grijă cât de mult poți. Suntem expuși în fiecare zi la accidente.
Știind că e un sport care implică și riscuri, ce sfaturi le-ai da celor care vor să devină piloți?
Trebuie să înțelegi dinamica mișcării. Unde se va afla mașina în momentul următor, atât a ta, cât și a adversarului. De aici vei putea evita un incident. Acest lucru este valabil și în calificări, pentru a determina dacă ești la limită sau nu. Din momentul în care pui piciorul pe frână, poți estima deja decursul virajului.
”Caut să mă îmbunătățesc și să învăț din greșelile altora”
Spune-mi trei adversari care te-au impresionat în mod special de-a lungul carierei.
Hartley, cu care nu m-am înțeles nici pe pistă, nici în afara ei. Bortolotti, cu care era o plăcere să te bați. Familia Alguersuari, de la care am învățat cum e să trăiești în motorsport.
Dacă nu ai fi fost pilot, ce altă meserie te-ar fi tentat?
Mi-ar fi plăcut ceva în aeronautică. Nu știu dacă este influențat de faptul că am fost mereu pe lângă curse, dar îmi place domeniul șă mi-ar plăcea să lucrez acolo.
Ai avut vreun idol?
Nu cred. Mi-a plăcut de mai mulți, însă când mă uitam la orice fel de cursă, fie și ski, mă uit la atitudinea sportivului și la tehnica lui. Caut cum să mă îmbunătățesc și încerc să învăț și din greșelile altora.
Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Acțiunile mele și rezultatele acestora mă descriu. Caut doar să mă îmbunătățesc, așa cum am învățat din analiza datelor descărcate la sfârșitul unei curse.
Foto: facebook.com/pg/official.mihai.marinescu/photos
No Comments