Jack Johnson a fost unul dintre cei care au pus bazele boxului profesionist. Spre deosebire de cum e în prezent, boxul de altădată era mult mai dur.
O luptă avea și 15 runde, nu 12, iar pugiliștii se băteau efectiv cu mâinile goale. În lipsa mănușilor, meciurile se lăsau cu oase fracturate, nasuri sparte, pierderea danturii și chiar leziuni ale organelor interne. În ciuda acestei durități, i se spunea „nobila artă”, deoarece pentru mulți era șansa unui trai mai bun, era ocazia de a învăța că boxul nu este egal cu bătaia și că fiecare mișcare trebuie gândită.
Titi Dumitrescu, boxer care a reprezentat România la Melbourne 1956 (unde a luat medalia de bronz), spunea foarte frumos într-un interviu acordat lui Octavian Pescaru următoarea frază „e un sport pe care trebuie să știi când să-l începi, dacă să-l începi și mai ales când să-l termini, altfel poate fi urât”.
Asemeni multor grei ai ringului, Jack Johnson a avut un sfârșit dramatic. ”În această zi, în 1946, primul boxer de culoare care a cucerit centura mondială la categoria grea își pierdea viața la 68 de ani în urma rănilor suferite după un accident rutier, în apropierea orașului Raleigh (Carolina de Nord)”, se arată în scurta istorioară publicată de cei de la Boxing History.
Foto: Facebook Boxing History
No Comments