Editoriale

Legendele nu mor niciodată

Fotbalul oferă momente de bucurie, dar și de tristețe. Ilie Balaci, unul dintre cei mai talentați playmakeri din istoria României, ne-a părăsit în această dimineață la doar 62 ani. S-a reîntâlnit cu alte legende ale Craiovei Maxima: Ion Oblemenco, Costică Ștefănescu, Nicolae Tilihoi sau Zoli Crișan.

Se spune că legendele nu mor niciodată. Chiar dacă pleacă fizic, momentele lor de magie rămân vii. Iar Balaci nu a fost un jucător oarecare. ”Un jucător foarte tehnic. Reușea cu ușurință să depășească adversarul direct”, îmi spunea azi un prieten.

Nu eram născut când Balaci strălucea pe teren, dar ceea ce am găsit pe youtube a fost suficient pentru a înțelege ce a însemnat el pentru fotbalul românesc. 3 titluri (1974, 1980, 1981), 4 cupe (1977, 1978, 1981, 1983), o semifinală de Cupa Uefa (1983) și Fotbalistul numărul 1 în România (1981, 1982). Toate în perioada când a îmbrăcat tricoul Universității Craiova, pentru care bifat 285 de meciuri și 76 de goluri. La echipa națională a strâns 65 de selecții și a marcat 8 goluri.

Dacă Dobrin (care pe 26 octombrie va împlini 11 ani de când a plecat să dribleze îngerii) era Prințul din Trivale, Balaci a fost Prințul din Bănie.

Mai jos este rezumatul partidei cu Italia (pe atunci campioană mondială), din 1983. La golul superb al lui Boloni, cel care a pasat decisiv a fost chiar Balaci. Dacă vă uitați la videoclip, veți vedea câte probleme le-a creat italienilor. A fost prima victorie obținută de tricolori în fața Italiei. Acel rezultat a contribuit și la prima calificare a României la un Campionat European. Din păcate, nici cel care comentează (Cristian Țopescu, omul care m-a inspirit în cariera de ziarist) nu mai e de ceva timp printre noi.

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply