Nicolae Szoboszlay a împlinit vara aceasta 93 de primăveri. Despre cariera ”Ultimului cavaler al fotbalului romantic”, așa cum e numit de bunul meu prieten Cristi Aszalos în cartea sa, se pot spune multe.
Fostul portar a jucat fotbal în anii grei ai celui De-al Doilea Război Mondial. Este ultimul supraviețuitor al Universității Cluj din perioada exilului de la Sibiu. Tot Szoboszlay este ultimul mohican al Stelei (pe atunci CCA București) din primul sezon în Divizia A. Se întâmpla în ediția 1948-1949, ”roș-albaștrii” terminând atunci pe locul 6, cu 29 puncte și un bilanț de 10 victorii, 9 egaluri și 7 înfrângeri.
A fost contemporan cu legendele fotbalului românesc din epoca interbelică: Ștefan Dobay, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola sau Silviu Bindea.
După ce și-a agățat mănușile în cui, Szoboszlay a îmbrăcat costumul de antrenor. Remus Câmpeanu, Petru Emil, Zoli Iașko și Ioan Ovidiu Sabău sunt doar o parte din talentele care au trecut prin mâinile sale.
După ani și ani, în 2016 mai precis, Nicolae Szoboszlay a devenit subiect de carte. Cristian Aszalos, care acum îmi e coleg și prieten, a adunat toate amintirile acestui personaj legendar din fotbalul nostru. Când s-a lansat cartea, am fost și eu prezent. Era sfârșit de noiembrie, iar ”Șepcile roșii” câștigaseră cu 8-0 duelul cu Vulturul Mintiu Gherlii, din Liga a IV-a.
Imediat după joc, Ioan Ovidiu Sabău, Remus Câmpeanu, ziariști și fani ai Universității Cluj s-au adunat pentru a-l omagia pe ”Ultimul cavaler al fotbalului romantic”. Când am dat mâna cu Nicolae Szoboszlay, mi-am imaginat pentru o secundă cum era fotbalul anilor 30 și 40, câtă muncă și câte sacrificii se făceau în perioada când acest sport era doar o pasiune.
L-am întâlnit pe Szoboszlay și mai târziu, pe la antrenamentele Universității sau prin oraș. Un om modest, care păstrează aerul unor vremuri demult apuse. Puțină lume îl mai recunoaște. Majoritatea prietenilor și colegilor săi au plecat spre alte orizonturi. Un simplu salut pe stradă îi arată că nu a fost uitat. Iar la 93 ani nu își poate dori nimic mai mult.
”Greu suportă un fost sportiv și umerii lui atâta laudă. Secretul longevității mele cred că ține de exercițiile fizice pe care le fac de la 14 ani și până astăzi. Pot să vă spun că am servit cu cinste și cu profesionalism fotbalul românesc, cel clujean și cel al județului Cluj. Prima și marea mea dragoste este Universitatea Cluj, un club din partea căruia am primit foarte multe, mai ales din punct de vedere moral, pentru că mi-a întărit personalitatea.” Nicolae Szoboslay
„E o onoare să mă aflu alături de dumneavoastră pentru a elogia un adevărat cavaler al fotbalului românesc. Cele mai frumoase momente din cariera mea de fotbalist au fost cele petrecute alături de domnul Szoboszlay. Se spune despre recunoștință că este memoria inimii, a sufletului. Iată de ce acest sentiment profund mă obligă să vă spun, răspicat, că nu voi uita binele pe care mi l-ați făcut în copilărie și în adolescență. Sufletul meu păstrează o amintire vie a maestrului plin de abnegație, dar și a omului cu suflet generos de tată.” Ioan Ovidiu Sabău
No Comments