Titlul câștigat de Unirea Urziceni în 2009, la doar trei ani de când a promovat pentru prima dată în Liga 1, rămâne una dintre marile surprize din fotbalul românesc în ultimii 30 de ani.
Formația alintată pe atunci de fani drept ”Chelsea de Ialomița” a terminat peste cluburi superioare din punct de vedere financiar și al loturilor precum CFR Cluj, FCSB, Dinamo, Poli Timișoara, Rapid și chiar FC Vaslui.
Puțini le dădeau șanse elevilor lui Dan Petrescu să scoată mai mult de un punct în grupele Champions League, unde urmau să se dueleze cu Sevilla, Rangers și VFB Stuttgart.
Și totuși, Unirea Urziceni a terminat pe locul trei, cu opt puncte (un record pentru fotbalul românesc în această competiție, doborât trei ani mai târziu de CFR Cluj, când a strâns 10 puncte într-o grupă cu Manchester United, Galatasaray și Sporting Braga), uimind nu doar microbiștii de pe plaiurile noastre, ci și întreg Bătrânul Continent.
Cum au fost posibile aceste performanțe ne va spune Bruno Fernandes. Fostul fundaș central (născut în Portugalia, dar cu prezențe în naționala statului african Guineea-Bissau) a îmbrăcat tricoul Unirii în perioada 2008-2010, având 41 de meciuri și un gol marcat. Până la finalul anului 2009 a lucrat cu Dan Petrescu, tehnician care a plecat ulterior la Kuban Krasnodar (Rusia), iar în locul fostului fundaș al naționalei României a venit israelianul Ronny Levy.
”Dan Petrescu era foarte serios, foarte profesionist. Dacă te duceai (la Urziceni – n. red.), trebuia să fii 110% implicat în ce faci. Dacă te antrenezi, antrenează-te cât poți de bine. Dacă joci, joacă cât poți de bine. Dacă faci refacere, trebuie să faci refacere cum trebuie. Culcă-te. Bea apă plată. Sfaturi astfel încât să poți face performanță. Eu l-am prins deja într-o fază când aveam 29 spre 30 ani. Atunci mi-am dat seama că îmi lipsea ceva. Petrescu era exact acel antrenor care mereu te făcea să dai mai mult, să ai grijă de tine, să fii mereu pregătit să intri să-ți ajuți echipa.
Nu exista la noi să fii pe bancă și să nu-ți dai interesul. Să stai acolo <<Nu m-a băgat, asta e, nu-mi dau interesul>>. Trebuia să fii pregătit, pentru că nu știai niciodată când o să vină rândul tău. Dacă nu erai pregătit și te băga, iar tu nu dădeai randament, afară. Nu mai intrai în planuri. A creat acolo un grup, o mentalitate atât de puternică încât fiecare jucător știa că nu putea să lipsească de la un antrenament. Dacă lipseai de la un antrenament deja pierdeai terenul cu acel jucător care se bătea cu tine pentru un loc. Noi încercam mereu să fim acolo, să dăm totul, să demonstrăm că suntem cei care trebuie să joace în primul 11.
Era imposibil (să câștige titlul fără Petrescu -n. red.). Petrescu, împreună cu MM Stoica și cu Narcis Răducan, au ales echipa, au ales jucătorii unul câte unul. Ne-au adunat de peste tot. Au știut să construiască un grup puternic, un colectiv unde, atunci când se ducea să muncească, să se antreneze, să joace, eram ca frații. Dădeam totul unul pentru celălalt. Asta ne-a făcut să supărăm și să putem fi mai puternici decât echipele care aveau bugete mai mari, jucători consacrați, ca Steaua, Dinamo, Vaslui, Poli Timișoara. O echipă mai mică, ca Urziceni la acel moment, putea face față echipelor despre care am vorbit numai cu un antrenor, un conducător, ca Dan Petrescu și tot staff-ul. Trebuia să fie un efort colectiv.
Ca să poți face performanță, nu-ți trebuie doar jucători buni, tehnici, ci să ai și pe cineva care să știe cum să îmbine toate calitățile de la diferiți jucători pe care îi are și să poată alcătui o echipă puternică mental, fizic, care să poată duce fiecare meci, unul după altul, să aibă încredere, să fie puternică mereu, să aibă voință, să muncească în fiecare zi, să știe că dacă face acest lucru e mult mai aproape să reușească ce am reușit noi. Nu se întâmplă mereu, dar dacă faci tot ce trebuie ești mult mai aproape. Asta s-a întâmplat și e bine că am reușit într-un bun sfârșit să luăm titlul”, mi-a povestit Fernandes într-un interviu pe care l-am publicat pe www.looksport.ro.
În doar trei ani, Unirea Urziceni a avut o ascensiune uimitoare, dar pe cât de repede s-a ridicat, pe atât de repede s-a și desființat. Ce s-a întâmplat în 2011, la doi ani după singurul titlu din istoria echipei, rămâne o pată neagră în istoria fotbalului românesc. Un episod despre care sunt încă multe de spus.
Foto: scoutingromania.com
No Comments