Interviuri

SPECIAL | Adrian Iencsi, despre viitorul fotbalului românesc: ”Schimbarea mentalității e problema cea mai mare”. Paralela cu Europeanul câștigat de Grecia în 2004: ”Nu l-au luat întâmplător”

Fostul fundaș al Rapidului și al echipei naționale a României, Adrian Iencsi (43 ani), a analizat situația fotbalului autohton.

În 2018, selecționata de seniori a bifat a cincea absență consecutivă de la Cupa Mondială. Echipele de club – Viitorul, Universitatea Craiova, CFR Cluj și FCSB – au ieșit apoi pe rând din cupele europene, iar asta încă din tururile preliminare. Din 2004 și până în această vară, o singură dată s-a mai întâmplat ca nici un club să nu ajungă în grupele unei competiții continentale (Champions League sau Europa League). E vorba de 2015. Toate aceste insuccese l-au pus pe gânduri pe Iencsi.

Tehnicianul a făcut o paralelă cu cea mai mare performanță din istoria reprezentativei Greciei: titlul european în 2004. Până atunci, elenii mai bifaseră o calificare la Euro 1980 și la Mondialul din 1994. La ambele, Grecia s-a oprit în faza grupelor, cu un bilanț de un egal și 5 înfrângeri. În 2004, însă, țara cu aproape 11 milioane de locuitori (jumătate din câte avea România pe atunci) scria istorie.

Germanul Otto Rehhagel/Foto: equaliserblog.wordpress.com

IENCSI: ”GRECIA NU A LUAT TITLUL EUROPEAN ÎNTÂMPLĂTOR”

Cu germanul Otto Rehhagel pe bancă, instalat la prima reprezentativă în 2001 (plecat în 2010), și cu o generație interesantă – Angelos Basinas, Theodoros Zagorakis, Demis Nikolaidis, Angelos Charisteas, Giorgios Karagounis sau Kostas Katsouranis – elenii învingeau Portugalia cu 2-1 în primul meci din Grupa A. În naționala lusitanilor de atunci debuta la Euro un mijlocaș de 19 ani, la al cărui progres a contribuit și românul Ladislau Boloni. Nimeni altul decât Cristiano Ronaldo. Fotbalistul cu 5 trofee Champions League (2008, 2014, 2016, 2017, 2018) în palmares și cu un titlu European (2016) a dat un gol în acel meci, însă reușita sa a venit prea târziu pentru a mai schimba soarta jocului.

Ce nu știa Ronaldo în acel moment era că în finală va da tot peste greci. Elevii lui Rehhagel au continut cu un 1-1 în fața Spaniei, iar apoi au pierdut la limită cu Rusia, 1-2. În sferturi, însă, asemeni zeilor din mitologia antică, grecii au renăscut și au eliminat campioana mondială Franța (din al cărei prim 11 nu lipseau Zidane, Henry sau Trezeguet), scor 1-0. În semifinale, Grecia trecea de Cehia cu același scor din partida cu Franța. În finala de la Lisabona, unde Portugalia visa câștigarea titlului european în fața propriilor fani, Angelos Charisteas marca unicul gol și aducea medaliile de aur la Atena.

Echipa Greciei ridică în premieră trofeul european/Foto: gettyimages

Performanța făcută de Grecia atunci a surprins întreaga lume a fotbalului, pentru că nu se punea problema unei echipe pline de vedete. Din cei 23 de fotbaliști convocați de Rehhagel, 15 erau legitimați în campionatul intern. Dintre stranieri, Traianos Dellas (AS Roma), Demis Nikolaidis (Atletico Madrid), Takis Fyssas (Benfica Lisabona) și Giorgios Karagounis (Inter Milano) erau singurii jucători aflați la cluburi de top de pe Bătrânul Continent. Au urmat pentru eleni alte două prezențe la Euro (2008 – grupe, 2012 – sferturi de finală), respectiv la Cupa Mondială (2010 – grupe, 2014 – optimi).

Reporter: Salut Adrian. Vreau să fac un portret al tehnicianului Otto Rehhagel și al naționalei Greciei din anul 2004, când a devenit campioană europeană pentru prima oară. Pe 21 august 2002, la Constanța, ai jucat împotriva Greciei într-un amical. O parte dintre jucătorii care aveau să scrie istorie, doi ani mai târziu, s-au aflat și atunci pe teren. Din păcate, România a pierdut acel meci cu 1-0. Cum ți s-a părut echipa Greciei la acel moment?

Adrian Iencsi: O generație foarte bună. În primul rând, aveau jucători de talie. Se vedea că e o echipă cu mulți tineri, drept dovadă că au avut apoi și rezultate bune. Era o echipă foarte bine organizată. Antrenorul era unul care cerea foarte multă disciplină și organizare tactică. Se vedea că e o echipă de viitor. Ei nu au luat titlul european întâmplător. Acolo s-a lucrat și a fost o echipă foarte unită, din ce îmi amintesc. Aveau un joc foarte bine organizat. Nu aveau jucători care făceau diferența individual. Din acest motiv au și câștigat titlul european, pentru că au fost o echipă foarte unită și puternică. Știa fiecare foarte bine ce are de făcut.

”DE LA DISCIPLINĂ PORNEȘTE TOTUL”

Au mai participat la turnee finale, ba chiar ne-au eliminat și pe noi în 2013 la barajul pentru Mondiale. Încă îi aveau pe Karagounis, Katsouranis. De ce nu am reușit noi să-i eliminăm? Care a fost secretul?

Eu cred că mentalitatea. Și asta ne va măcina o perioadă foarte lungă. După Revoluție, noi nu am mai știut nimic de disciplină. Noi din acest motiv am și avut rezultate în trecut, pentru că exista o anumită teamă. Exista o foame de a munci, de a avea rezultate, de a ieși în față. Era mentalitatea de învingător. Eu cred că de la disciplină pornesc toate lucrurile. Și, după Revoluție, această libertate de care s-a tot vorbit s-a dus spre una hazardată. A fost înțeleasă greșit. Axându-ne doar pe plan sportiv, la toate disciplinele sportive nu au mai fost rezultate tocmai din cauza asta. De aici pornesc toate lucrurile, în primul rând de la mentalitate, iar apoi de la disciplină. Să ai o mentalitate puternică, să știi foarte bine ce ai de făcut când te apuci de treabă. Când ești pasionat de fotbal sau de alt sport, trebuie să fii dedicat în totalitate. Nu în ultimul rând, totul se rezumă la sacrificiu. Performanțele se fac doar cu sacrificii foarte mari.

Se vorbea foarte mult despre Luceafărul București, că a avut o contribuție importantă la formarea Generației de Aur. Acolo erau antrenați jucătorii talentați, precum Hagi, într-un cadru organizat. Ca să nu se piardă.

Se făceau foarte multe. Când ești implicat în ceva, trebuie să fii dedicat. Să te sacrifici în totalitate. Acum totul se face cu jumătate de măsură. Se fac mai multe lucruri dintr-o dată, vrem să le complicăm. De fapt, lucrurile sunt foarte simple. Totul trebuie făcut simplu și cu maximă seriozitate. La noi nu se mai fac lucrurile simple. Noi ne dăm cu părerea în foarte multe lucruri. Nu mai sunt acei specialiști, acei oameni implicați în totalitate. Nimeni nu mai gândește în perspectivă. Toți vor rezultate dintr-odată și aici e o greșeală foarte mare. Eu am bătut tot timpul moneda pe continuitate, pentru că asta e meteahna jucătorului român, nu reușim să avem continuitate.

Și totuși, revenind la Grecia, fiind o țară mică, a arătat că se poate.

Sigur. Cu ce am început, cu asta termin: mentalitatea. Implicare totală, pasiune, disciplină, organizare.

”MUNCA E UN EFORT PSIHOLOGIC PREA MARE PENTRU NOI”

Cum ți se pare naționala de tineret, care e aproape de o calificare la Campionatul European?

Acei băieți, întradevăr, spun ceva. Bun, au mai fost generații care au transmis ceva, dar iar ajungem la capitolul continuitate. Uite cum ies jucătorii în evidență. Cum dă unul un gol de la 30 de metri, cum face un meci bun, gata, e un jucător mare. După aceea, îl mai vedem după un an de zile. Trebuie să muncești în fiecare zi ca să devii din ce în ce mai bun. Cam asta trebuie să fie mentalitate unui tânăr jucător. Nu să te mulțumești că ai dat gol și să te duci să petreci. Cariera de fotbalist e foarte scurtă și cum s-a terminat o luptă, trebuie să fii pregătit pentru următoarea. Revenind la Grecia, din cauza asta au și reușit să aibă rezultate. Au câștigat titlul european pentru că au fost o echipă foarte unită, au muncit. Au avut un antrenor foarte bun și cu foarte multă experiență, Otto Rehhagel. Mentalitate germană. Cam aici se face diferența. Totul se rezumă la disciplină și organizare.

Pentru că vorbim de mentalitate nemțească. Unde s-a greșit în perioada când Cristoph Daum se afla la naționala României?

Noi ne-am agățat de alte lucruri legate de viața lui (problema cu consumul de droguri pe care a avut-o în trecut – n. red.). Eu și acum îl pot lăuda pe Daum, pentru că a vrut să schimbe ceva. El a venit cu mentalitatea bună, așa cum a procedat la echipele pe unde a fost și la care a avut și rezultate (2 titluri cu Fenerbahce, unul cu Beșiktaș, unul cu Austria Viena și altul cu VFB Stuttgart – n. red.). Numai că aici e foarte greu să vii cu ce se practică la cel mai înalt nivel. Și e greu să facem față unor astfel de metode de lucru. Eu și acum aș susține că Daum e un antrenor foarte bun. Noi nu acceptăm să muncim, să fim concentrați. Cum e un antrenament care nu ne place, facem nazuri. Eu cred că munca e un efort psihologic prea mare pentru noi, iar apoi un efort fizic. Schimbarea mentalității sau a metodelor de lucru, la nivelul cel mai înalt, e un efort psihologic. Asta e problema noastră cea mai mare. Nu suntem de acord cu ea și nici nu vom fi, din câte se pare.

”ÎMI DORESC CA RAPIDUL SĂ AJUNGĂ ÎN LIGA 1 ȘI SĂ AIBĂ ÎN SPATE O BAZĂ PUTERNICĂ DE TINERI”

Cum vezi prima reprezentativă de când a venit Contra?

Contra e un băiat tânăr, face parte din familia echipei naționale. Am fost colegi și la tineret, și la naționala mare. E un antrenor care se face plăcut în fața jucătorilor. E un tip muncitor, combativ și cred că va face o treabă bună. Dar dacă nu e înțeles la un joc mai prost, atunci e foarte greu (să facă ceva – n. red.). Ai nevoie de jucători care să joace la echipele de club. E foarte greu să faci o selecție. Când se face selecția, fiecare club e numulțumit că nu s-au luat jucători de la ei. Întotdeauna vor ieși discuții.

Unde antrenezi acum?

Eu am preluat din vară juniorii republicani A la Rapid. E un nou proiect, unul interesant. Am făcut mișcarea asta pentru Rapid. Știi foarte bine ce înseamnă pentru mine Rapidul. Îmi doresc foarte mult să iasă la suprafață. În primul rând, îmi doresc să ajungă în Liga 1 (în prezent, Rapidul e în Liga a III-a – n. red.), iar când ajunge să aibă în spate o bază puternică de copii și de tineri. Am refuzat câteva oportunități de a antrena la Liga a 2-a. Am zis să pornim motoarele la proiectul acesta și apoi, poate îmi voi continua munca la seniori, unde am alte aspirații.

CV ADRIAN MIHAI IENCSI

Data nașterii: 15 martie 1975

Locul nașterii: Piatra Neamț, județul Neamț

Înălțime: 1.86 m

Post: fundaș

Echipe la care a jucat: Ceahlăul Piatra Neamț (1993-1996), Cetatea Târgu Neamț (1995), Rapid București (1997-2004, 2009-2010), Spartak Moscova (2004-2006), Ceahlăul Piatra Neamț (2006-2007), Apollon Limassol (2007-2008), Kapfenberg (2008-2009), Concordia Chiajna (2010), FCM Târgu Mureș (2011-2012)

Palmares: Campionatul (1999, 2003), Cupa (1998, 2002) și Supercupa României (2003) cu Rapid

În prezent: retras din activitate

Echipa națională: 30 de selecții și un gol în perioada 2000-2006

A antrenat: CS Corbeanca (2012-2013), CS Popești-Leordeni 2013), FC Voluntari (2013-2014), Apollon Limassol (secund, 2014-2015), FC Hunedoara (2015), Sporting Turnu Măgurele (2016), Foresta Suceava (2016), Unirea Jucu (2017), Universitatea Craiova (secund, 2017), Dunărea Călărași (2017), Pandurii Târgu Jiu (2017), Rapid (juniorii republicani A, 2018 – prezent)

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply