2024 se apropie cu pași repezi, așa că, în timpul care ne-a mai rămas din 2023, să ocupăm un loc la masă, luăm o hârtie și un pix, unde mai apoi să trecem realizările și încercările din acest an. Bineînțeles, nu avem cum să umplem doar coloana cu realizări, pentru că altfel cum ar mai fi viața? Cea care ne supune la încercări, plăcute sau mai puțin plăcute.
Am rămas surprins de numărul mare de vizualizări (aproape 35.000) obținute la un videoclip trimis pe adresa redacției de poetul și profesorul maramureșean Ioan Ivașcu. Îi mulțumesc pe această cale, e meritul său!
Craioveanul născut pe 14 iulie în urbea oltenească este unul din cele mai interesante personaje din fotbalul românesc, atât prin obscuritatea și misterul format de-a lungul anilor din cauza lipsei de interes a presei, cât și a traseului său aventurier care aduce aminte de romanele lui Jules Verne sau filmele cu Indiana Jones, în care el juca rolul exploratorului. Deși nu se știu multe despre perioada lui ca jucător, remarcabilă este experiența pe care a început-o la 28 de ani.
Era o vreme în anii 80 când perspectiva unei echipe câștigătoare de cupă europeană era aproape utopică, iar Steaua nu se afla la cea mai bună generație din istorie, încă, echipele în vogă de atunci fiind Universitatea Craiova, Dinamo București, Corvinul Hunedoara și Poli Timișoara. De aceea, nu a fost deloc întâmplător că în sezonul 1981-1982 clubul care a tras lozul câștigător pe plan intern avea să fie Dinamo, care reușea a patra dublă cupă-campionat din istorie și penultima înainte de 1989.