Mileniul III a venit cu multe așteptări într-o țară năpăstuită de istoria zbuciumată și tangent cinică a secolului XX, care a luat mult mai mult decât a dat. Oamenii obișnuiți și-au croit multe speranțe și au avut multe deziluzii, multe forțate de împrejurări, altele împinse de sistem, dar majoritatea provocate de dorința simplă de a se autodepăși de un drum mai bun, pentru ei, pentru comunitatea lor (prietenii și familia).
Spațiul carpato-danubiano-pontic a reprezentat mereu un spațiu de paradoxuri în continuă transformare, iar momentul 1989 nu a putut evita schimbările inevitabile. Totuși, fotbalul a prins la fel ca întreaga societate valul de tranziție și de lume nouă mult mai târziu, hegemonia bucureșteană continuând și după 2000 (prin Steaua, Dinamo și Rapid). Prima echipă din provincie care a spart această tradiție de zeci de ani și s-a impus peste alte rivale din țară, precum Argeș, Craiova și UTA vine de la Cluj și da, nu este cea mai iubită echipă din oraș.
Craioveanul născut pe 14 iulie în urbea oltenească este unul din cele mai interesante personaje din fotbalul românesc, atât prin obscuritatea și misterul format de-a lungul anilor din cauza lipsei de interes a presei, cât și a traseului său aventurier care aduce aminte de romanele lui Jules Verne sau filmele cu Indiana Jones, în care el juca rolul exploratorului. Deși nu se știu multe despre perioada lui ca jucător, remarcabilă este experiența pe care a început-o la 28 de ani.
Era o vreme în anii 80 când perspectiva unei echipe câștigătoare de cupă europeană era aproape utopică, iar Steaua nu se afla la cea mai bună generație din istorie, încă, echipele în vogă de atunci fiind Universitatea Craiova, Dinamo București, Corvinul Hunedoara și Poli Timișoara. De aceea, nu a fost deloc întâmplător că în sezonul 1981-1982 clubul care a tras lozul câștigător pe plan intern avea să fie Dinamo, care reușea a patra dublă cupă-campionat din istorie și penultima înainte de 1989.
În urmă cu 10 ani, Steaua (încă neafectată juridic de scandalul cu palmaresul și armata) traversa un nou episod al derbiului României cu Dinamo București. Mai precis, o partidă așteptată de peste 47.000 de suporteri aflați pe Arena Națională din București (mai exact 47.698), cu un arbitru renumit la centru – portughezul Olegario Benquerenca.