Spațiul carpato-danubiano-pontic a reprezentat mereu un spațiu de paradoxuri în continuă transformare, iar momentul 1989 nu a putut evita schimbările inevitabile. Totuși, fotbalul a prins la fel ca întreaga societate valul de tranziție și de lume nouă mult mai târziu, hegemonia bucureșteană continuând și după 2000 (prin Steaua, Dinamo și Rapid). Prima echipă din provincie care a spart această tradiție de zeci de ani și s-a impus peste alte rivale din țară, precum Argeș, Craiova și UTA vine de la Cluj și da, nu este cea mai iubită echipă din oraș.

La mijlocul anilor 2000, CFR Cluj avea un statut de echipă necunoscută în prim-planul fotbalului național, în ciuda faptului că își revendica o istorie care a trecut de centenar în 2007. Până atunci, cele mai bune performanțe interne au fost chiar la primul sezon în prima ligă, în 1948, locul opt, și apoi în 1973, locul 5. De-a lungul timpului, echipa a trecut prin numeroase fuziuni și redenumiri.

AMINTIRI DE LA PRIMELE EXPERIENȚE ÎN PRIMA LIGĂ

Probabil cel mai controversat moment al lor de până atunci a fost la finalul sezonului 1972-1973. Titlul se juca între Dinamo București și Universitatea Craiova, acestea două având de jucat două restanțe. Clujenii aveau să joace cu bucureștenii și au pierdut cu scorul de 0-4, față de olteni care au pierdut cu scorul de 0-1 în fața UTA-ei. Campionatul a fost câștigat de alb-roșii la o diferență de un singur gol la golaveraj.

Revenind la momentul 2005, clujenii se aflau la primul sezon în prima ligă românească după 29 de ani de  absență; promovarea a venit organic (diin C în B în 2002, din B în A în 2004) și la finalul sezonului 2004 2005, CFR a terminat pe locul 11. Surpriza mare a venit după ce s-au calificat în tururile Cupei UEFA Intertoto alături de Gloria Bistrița, deși erau în buza locurilor retrogradabile și cea mai bine clasată echipă din provincie a fost Farul – pe locul 5. Constănțenii nu s-au înscris, având o posibilă perspectivă europeană din Cupa României, dar care nu s-a mai realizat.

Clubul era condus atunci de doi oameni – patronul Arpad Paszkany și președintele Iuliu Mureșan, iar intermediarul înte oficiali și jucători era antrenorul Aurel Șunda, cu care s-a reușit promovarea în vara anului 2004. Totul bine și frumos până la venirea lui Dorinel Munteanu, la finalul lunii iunie din 2005, care a primit echipa din mers de la Șunda. El venise după un an extraordinar ca antrenor secund-jucător la Steaua, cu care a ieșit campion și a prins primăvara europeană.

”TILI-GOL” & COMP.

Totuși, aventura europeană a fost începută la mijlocul lunii iunie cu Aurel Șunda, în primul tur din Intertoto. Nucleul lotului era construit în mare parte în jurul lui Vasile Jula, Dorin Toma, Florin Dan, Sorin Oncică, Cosmin Tilincă și Adiran Anca, ultimul fiind locomotiva clujenilor în atac și având același număr de goluri precum Nicolae Dică și Ionel Dănciulescu în acel an – 11 goluri.

 Turul 1 cu Vetra Vilnius. 3-2 (Tilincă dublă, Anca) acasă și 4-1 (Dan, Anca, Jula, Tilincă) în deplasare. Primul adversar venea din Lituania și era un club destul de tânăr din fotbalul baltic, Vetra Vilnius și primul meci s-a jucat în România; rezultatul a fost unul strâns cu o desfășurare de scor destul de clară, cu patru goluri în primul sfert de oră, decis de o dublă a lui Cosmin Tilincă și Adi Anca. Returul din Lituania a fost câștigat cu scorul de 4-1, grație golurilor lui Florin Dan, Adi Anca, Vasile Jula și Cosmin Tilincă, ultimele trei marcându-se după ce clujenii au evoluat cu un jucător în plus pe teren.

REZULTATE UIMITOARE LA DEBUTUL ÎN CUPELE EUROPENE

 Turul 2 cu Athletic Bilbao. 1-0 (Tilincă) acasă și 0-1 în deplasare (5-3 la loviturile de departajare). Dorinel Munteanu a preluat echipa din mers de la Aurel Șunda și Remus Steop chiar în ultima săptămână din luna iunie, având o misiune extrem de grea pentru clubul necunoscut din Cluj – Athletic Bilbao. Bascii erau un nume important grație istoriei și pentru Dorinel era a doua întâlnire directă după cea din decembrie 2004, când a evoluat toate minutele în tricoul Stelei într-un meci pierdut cu scorul de 0-1, în ciuda vârstei de 36 de ani. Revenind la Intertoto, primul meci s-a jucat la Cluj și a fost câștigat grație unui gol marcat de Tilincă, al patrulea din acea campanie.

Returul a fost momentul care a schimbat istoria celor de la CFR Cluj. Deși au pierdut în timp regulamentar cu 0-1, calificarea s-a jucat până în prelungiri și s-a decis la loviturile de departajare. Acolo, un anume Petru Țurcaș adus de la Alba-Iulia avea să devină eroul nesperat al unei echipe românești fără un istoric important european. Deși nu a apărat nicio lovitură de pedeapsă, el a reușit să distragă atenția unuia dintre executanți, Ustaritz, în timp ce toți colegii săi au transformat, șutul decisiv fiind reușit de Coroian.

 Turul 3 cu Saint-Etienne. 1-1 (Tilincă) acasă și 2-2 (Coroian și Tilincă) în deplasare. Cum orice provocare nu vine niciodată singură, pentru clujeni a urmat un alt club cu o istorie bogată din fotbalul european și francez, AS Saint-Etienne, cu cele mai multe campionate câștigat în Hexagon la acea vreme. Experiența lui Dorinel și ambiția sa a impulsionat echipa să ia exemplu, evoluând din nou toate minutele în dubla cu alb-verzii. Primul meci, jucat din nou acasă, s-a terminat cu o remiză, scor 1-1, golul românilor fiind reușit de Cosmin Tilincă și returul a fost unul intens și cu multe evenimente pe teren și pe tabela de marcaj.

Clujenii au punctat primii prin Coroian, în prima repriză, și apoi prin Tilincă, ajuns la al șaselea gol, ambii fiind egalați de francezi pe tabela de marcaj, Românii au jucat din minutul 23 în superioritate numerică până în minutul 53, când la rândul lor au avut un jucător eliminat. Printre numele mari care evoluau la francezi se numărau Didier Zokora sau Frederic Piquionne, care aveau să joace la Tottenham Hotspur sau Olympique Lyon, iar pe banca tehnică a fost Elie Baup, ajuns la un moment dat la Olympique Marseille.

Cu toate astea, cei de la CFR Cluj au realizat din nou improbabilul și s-au calificat în semifinalele Cupei UEFA Intertoto, grație numărului mai mare de goluri din deplasare, o regulă valabilă la acea vreme în contextul egalității de scor general. Dorinel și elevii săi se îndreptau spre o destinație aproape imposibilă cu o lună înainte.

DEMONSTRAȚIE DE FORȚĂ CU ZALGIRIS

 Semifinale cu Zalgiris. 2-1 (Dan și Anca) în deplasare și 5-1 (Tilincă, Jula, Coroian, Minteuan și Anca) acasă. Numele din semifinală a fost mai abordabil decât precedentele două, dar peste primul adversar din acea campanie, Zalgiris, un club istoric din Vilnius, care juca – puțin, dar des – în cupele europene. Meciul tur s-a jucat la Vilnius și a fost prima dată când feroviarii au jucat prima manșă în deplasare, plus primul meci pe care Dorinel Munteanu nu l-a prins pe teren la finalul meciului. De fapt, el primise un cartonaș galben care adunat cu celelalte de dinainte i- au adus suspendarea la meciul retur. Golurile au fost marcate de Florin Dan și Adi Anca.

Returul a fost câștigat cu scorul de 5-1 fără mari probleme, cu goluri din nou din partea lui Tilincă, Jula, Coroian, Anca și Minteuan în premieră. Victoria a consemnat calificarea în finala Cupei UEFA Intertoto, prima pentru o echipă românească în acea competiție și primul moment important din istoria clubului clujean.

Fără să fie conștienți la acel moment, fotbalul românesc își continua momentul de trezire început cu calificarea Stelei în fața Valenciei din luna februarie și continuată cu o victorie în fața Cehiei a naționalei României care a menținut vii speranțele calificării la Cupa Mondială din 2006 până în ultima etapă; din acea scânteie avea să apară și toamna celor trei bucureștene, Steaua, Dinamo și Rapid în grupele Cupei UEFA și primăvara europeană a uefantasticilor din Ghencea și Giulești.

ELIMINAȚI DE LENS!

 Finala cu Racing Club Lens. 1-1 (Cristi Turcu) pe teren propriu și 1-3 (Dorinel Munteanu) în deplasare. Ultimul adversar din acel parcurs european istoric al verii lui 2005 a fost RC Lens, un club care devenise surprinzător campioana Franței în 1998 (anul Cupei Mondiale găzduite în Hexagon) și care ajunsese în semifinalele Cupei UEFA un an mai târziu. Deși nu avea vitrina bogată precum Saint-Etienne, potențialul era acolo și asta s-a dovedit în ambiția aratată în dubla din Intertoto. De altfel, multe nume de la ei au demonstrat pe termen lung acest lucru: Alou Diarra, Aruna Dindane, Seydou Keita, Assou-Ekotto.

Primul meci s-a jucat la Cluj și s-a terminat la egalitate, 1-1 grație golului lui Cristi Turcu, iar în ultimele cinci minute au jucat în superioritate numerică. Returul nu a schimbat deloc speranțele ardelenilor, care au pierdut cu scorul de 1-3 și golul de onoare a fost marcat pe final de antrenorul-jucător Dorinel Munteanu. Un detaliu important e că în ambele meciuri cu RC Lens omul din poartă a fost Martin Tudor, adus de la Steaua București, care luase locul surprinzător titularului din celelalte meciuri din campanie.

Deși la prima vedere poate părea un eșec tipic românesc – speranțe mari create pe parcurs în urma unei surprize, tăiate de lovirea dură cu realitatea –, această experiență a reprezentat fundamentul construirii unuia dintre cele mai solide cluburi din fotbalul românesc din ultimii 20 de ani. Spre deosebire de Steaua, Dinamo și Rapid, care aveau deja o zestre mare de istorie și suporteri, CFR Cluj avea și dezavantajul unei rivale mult mai iubite în orașul clujean, Universitatea, dar care a trecut și ea prin multe perioade grele.

PERFORMANȚELE ULTERIOARE

Lens a câștigat și a mers până în grupele Cupei UEFA, unde a dat de Steaua, care a bătut-o cu un categoric 4-0 în Ghencea, iar CFR Cluj avea să termine pe locul cinci în clasament un an mai târziu, depășindu-și cea mai bună poziție în prima ligă, lucru care s-a repetat și în 2007 (locul trei), ca în 2008 să aterizeze primul trofeu major (campionatul). De atunci au reușit să câștige 17 trofee (8 campionate, 5 Cupe și 5 Supercupe), jucând de trei ori în grupele Ligii Campionilor (învingând nume ca AS Roma și Manchester United), de trei ori în grupele Europa League (competiție unde a ajuns de două ori în primăvara europeană) și de două ori în grupele Conference League (unde a ajuns o dată în fazele eliminatorii).

Singurul om care a rămas din acel grup pestriț este Cristian Panin, un arădean care s-a retras ca jucător în 2013 la clubul alb-vișiniu și unde ocupă în prezent de mai bine de zece ani postul de team manager, delegatul clubului responsabil de birocrația de gazon cu arbitrii, observatorii și detaliile mai puțin vizibile. În cei 20 de ani au apărut mereu surprize provinciale precum Oțelul, Urziceni, Viitorul (transformat în Farul), care s-au dovedit la fel de rare ca și eclipsele totale de soare. Și ca orice stea care apune, strălucirea se lasă cu o supernovă și multă liniște după. Nu încă și de la CFR Cluj, care, ca orice club important, a trecut prin tranziiții, crize, remanieri și reveniri.

Foto: O parte dintre fotbaliștii lui CFR Cluj de acum 20 de ani, la un meci demonstrativ din 2020 / sursă: arhivă Robert Popa