Ca un epigon al personalităților care scriau despre fotbal, mă joc și eu cu stiloul pe hârtie, gândindu-mă la un subiect pe care să îl abordez. Nu vine niciunul. Nu vreau saă vorbesc despre fotbalul feminin și nici despre “Sărutul diavolului”, ca să reamintesc și un titlu de roman de dragoste, scris de Barbara Cartland.
rapid
INTERVIU DE COLECȚIE | Ioan Onacă, ultimul mohican din echipa de aur a Arieșului Turda: “Băieți, în finala cu Rapid alergăm până murim”
Într-o frumoasă zi de duminică, prea frumoasă ținând cont că era mijlocul lui februarie, m-am urcat într-un autocar și am pornit spre Turda. Când mai aveam puțin până la destinație, mașina s-a stricat. Șoferul a coborât, a făcut ce a facut, și a pus-o din nou pe picioare. Am coborât în autogară și, ajutat de noile tehnologii, am ajuns lângă Hotelul Potaissa. Potaissa este denumirea istorică a orașului Turda. Oamenii se plimbau cu copiii prin împrejurimi, iar eu mă aflam lângă statuia lui Avram Iancu, care se afla la doi pași de hotel.
Viorel Hizo a împlinit 72 ani, din care aproape 30 i-a dedicat antrenoratului. Cu rigurozitatea sa a obținut rezultate, s-a ales cu antipatii (un astfel de caz s-a întâmplat în 2011, când, în timpul unei ședințe de pregătire, brazilianul Willian Gerlem l-a înjurat), dar a căpătat și porecla ”Dulăul”.
Pe George Stanca l-am văzut prima dată la televizor. Numele său nu îmi spunea nimic în acel moment. Eram mai mic, ce e drept. Mai târziu, pe la începutul lui 2016, căutam oameni care l-au cunoscut sau care au date despre George Mihalache. Cel din urmă a lucrat mulți ani la Teatrul ”Constantin Tănase”, dar a scris și multe cărți cu tematici sportive. Voiam să realizez o lucrare despre viața sa. Și am dat pe internet de Octavian Pescaru, un comentator de box. Nu avea informațiile de care aveam nevoie, dar m-a sfătuit să discut cu George Stanca. Și mi-a dat adresa sa de mail.









