Dacă am face un top 10 al celor mai talentați străini care au evoluat pe prima scenă, Eric de Oliveira ar fi unul dintre jucătorii care s-ar regăsi în el. La fel ca Ronaldinho Gaucho, unul dintre cei mai mari fotbaliști pe care i-a dat sportul rege, și Eric a pornit tot de jos. A făcut cunoștință cu balonul rotund când avea 3 ani și de atunci nu s-a mai despărțit de el. A trecut pe la juniorii lui Flamengo, unul dintre cele mai prestigioase cluburi din Țara Cafelei.
A evoluat apoi la CSF de Brasilia și Paraná Clube. La Paraná a suferit, însă, prima accidentare din carieră și nu a mai avut șansa de a debuta acolo. Metropolitano avea să fie formația care l-a propulsat pe Eric spre fotbalul românesc. Aflat cu brazilienii în Austria, într-un cantonament, mijlocașul sud-american a fost descoperit de Gaz Metan Mediaș. Ardelenii l-au împrumutat pentru un an și Eric nu i-a dezamăgit. A înscris 10 goluri și i-a ajutat pe ”lupii negri” să promoveze în Liga 1 la finalul stagiunii 2007-2008.
Trupa lui Cristi Pustai a luat, astfel, decizia de a-l păstra pe mijlocașul brazilian. Dacă sezonul 2008-2009 a fost mai modest pentru Eric, marcând doar 3 goluri, în următorul avea să puncteze de 8 ori. În stagiunea 2010-2011, Eric a explodat. A ieșit al doilea golgheter al campionatului, cu 15 reușite, și i-a calificat pe medieșeni în preliminariile Europa League. Evoluțiile sale i-au adus un transfer la Karpaty Lvov. Eric nu a reușit, însă, să se acomodeze la ucrainieni, iar în 2012 a revenit la echipa sa de suflet.
În 2013 a ajuns la Pandurii Târgu Jiu, cu care s-a calificat în grupele Europa League, după 0-1 și 2-0 cu Sporting Braga. Pe 7 noiembrie 2013, Eric avea să facă probabil cel mai mare meci al carierei. Pandurii dădea piept cu AC Fiorentina pe Cluj Arena. Partida s-a disputat în Ardeal pentru că stadionul din Gorj nu era omologat de UEFA pentru competițiile internaționale. Pe un stadion aproape plin, oltenii au început jocul cu dorința de a-și lua revanța după înfrângerea 0-3 din Italia. Și au fost aproape. În minutul 32, la o centrare a lui Alin Buleică, Eric reia balonul cu o foarfecă spectaculoasă. Totul părea ireal, dar era cât se poate de adevărat. Mingea s-a dus peste portarul Fiorentinei și s-a oprit în plasă. Goool Pandurii! Un stadion întreg s-a ridicat în picioare și toată lumea visa la o victorie istorică. Gorjenii au condus până în minutul 86, dar au fost readuși cu picioarele pe pământ de Matos, iar apoi de Valero, în al doilea minut de prelungire. A fost un meci de neuitat, unul pe care Pandurii meritau să-l câștige, dar mai ales Eric.
După acea toamnă, în care Pandurii au terminat ultimii în Grupa E din Europa League, Eric s-a transferat la Al-Ahli, din Arabia Saudită. Dorul de România și-a spus, însă, destul de repede cuvântul. În 2015 s-a întors la Pandurii și tot în acel an a plecat în Țara Soarelui Răsare, la Matsumo Yaga. După o altă experiență în Golf, la Najran, și al treilea descălecat la Mediaș, Eric a ajuns la formația lui Gică Hagi. A reușit un tur senzațional alături de FC Viitorul, marcând 7 goluri, iar la începutul acestui an s-a transferat în Qatar.
Ajuns la 32 ani, Eric se gândește deja la ce va face atunci când va agăța ghetele în cui. Vrea să se stabilească la Mediaș, orașul unde s-a simțit cel mai bine în cariera de fotbalist. Și-a dorit să îmbrace tricoul naționalei României, dar nefiind băgat în seamă de niciun selecționer, a renunțat la această idee.
”Mediașul e orașul unde mă simt ca acasă”
Reporter: Când ai început fotbalul și cine te-a îndrumat spre el?
Eric de Oilveira: La vârsta de 3 ani. Un prieten a creat o echipă și eu jucam cu copii de 7 ani.
Cum au fost anii în care ai jucat în țara natală?
Am trecut pe la juniorii de la Flamengo, între 2002 și 2004. A fost o experiență de neuitat. Apoi prima echipă profesionistă, CFS de Brasilia. Am jucat în Divizia C la 18 ani, era un pas mare. Am mai jucat la o alta echipă mare, Paraná Clube, în divizia A, la 19 ani, dar nu am primit șansa de a debuta. Am avut prima accidentare, la ligamentul incrucișat de la genunchiul stâng, și nu am primit șansa de a juca! Apoi am mers la AC Metropolitano, echipă de divizia C, unde am primit șansa și așa am plecat în România!
Cum ai ajuns la Mediaș?
Prima experiență (peste hotare – n. red.) a fost în Mexic, neplăcută! În România am ajuns dupa ce am fost cu ultima echipă la care am jucat în Brazilia în Austria, la un turneu unde trebuia să semnez cu o echipă de acolo, și cei de la Gaz Metan au mers să caute jucători brazilieni.
”Am învins multe echipe mari din România și astăzi toată țara știe unde e Mediaș”
La Gaz Metan ai traversat una dintre cele mai bune perioade ale carierei tale. Care a fost secretul acestor evoluții?
Secretul a fost bucuria de a juca. Am ajutat și îmi ajut și până azi întreaga mea familie din Brazilia. Acesta era și este unul dintre motivele care îmi dau forța să trag tare.
Ce au însemnat pentru tine anii petrecuți la Mediaș?
Timpul acela a fost totul pentru mine. E orașul unde sunt iubit, unde mă simt ca acasă, în Brazilia. Am găsit o familie acolo. Când este vorba de Mediaș, viața mea e frumoasă. O să rămân în Mediaș când mă las de fotbal.
Cum te-ai înțeles cu domnul Pustai?
Ne-am înțeles bine. A fost un parteneriat în care am crescut împreună, unde am avut multă glorie și tristețe, în sensul că pentru o echipă mică am ajuns în Europa League. Am învins mai multe echipe mari ale României și astăzi toată țara știe unde e Mediaș!
”Nu o să uit niciodată meciul cu Fiorentina”
Cu domn profesor ai lucrat și la Pandurii. Cum au fost anii în care ai jucat la Târgu Jiu?
Au fost 6 luni minunate. Lumea m-a primit cu brațele deschise și mă respectă și acum. Am o pasiune enormă (față de – n. red.) orașul si clubul Pandurii. Păcat că au căzut în divizia B.
Povestește-mi despre meciul cu Fiorentina, de pe Cluj Arena. Ai marcat atunci un gol spectaculos, care a ridicat tot stadionul în picioare. Am fost și eu în tribune. Cum ai reușit acea execuție și ce ai simțit atunci când mingea a intrat în poartă?
A fost o zi pe care nu o să o uit niciodată, un sentiment fără cuvinte, când am văzut că a intrat mingea în poartă. Am avut un sentiment ciudat, bucurie și tristețe în același timp, pentru că mi-a trecut copilăria în minte când a intrat mingea in poartă. Parcă nu eram acolo, eram altundeva.
”Am primit oferte de la Steaua și CFR”
Ați fost aproape de o victorie istorică în fața italienilor. Ce i-a lipsit echipei ca să câștige?
A lipsit maturitatea, experiența. Aveam o echipă superbă, și, dacă nu eram în Europa League anul acela, ne băteam la campionat cu siguranță.
De-a lungul anilor s-a vorbit despre interesul unor echipe de top din România pentru tine: Steaua, CFR Cluj. Ai primit vreo ofertă concretă din partea lor?
Am primit, dar niciodată nu s-au înțeles cluburile pentru care am jucat.
Sezonul acesta ai înscris 7 goluri pentru Viitorul. Cum e să lucrezi cu Hagi?
Au fost 6 luni minunate. Am învățat foarte multe. Eram îngrijorat că nu îl auzisem niciodată pe Regele fotbalului românesc să scoată o vorbă despre mine și nu mă gândeam în viața asta că voi primi o șansă de a lucra împreună.
De ce nu ai rămas la Constanța?
Am primit o ofertă financiară bună și clubul a fost de acordul cu plecarea mea.
Acum joci în Qatar. Cum e la noua echipă și ce obiective ai acolo?
Obiectivul de aici e să mai fac un an de contract sau mai mult!
Ai spus de mai multe ori că îți dorești să joci în naționala României. Mai ai și acum această dorință?
Nu îmi mai doresc!
”Dacă nu deveneam fotbalist, mi-ar fi plăcut să fiu dansator sau actor”
Ai vreun regret?
Nu am niciun regret în viața asta. Nu am pierdut nimic, am trăit oriunde am jucat și nu am jucat.
Ce fotbalist te-a inspirat?
Romario și Ronaldinho Gaucho.
Ce ți-ar fi plăcut să faci dacă nu deveneai fotbalist?
Dansator, actor.
Ce sfaturi îi vei da fiului tău Deric, dacă va dori să-ți calce pe urme?
Să termine școala și să aleagă ce vrea el. Dar dacă vrea, o să îl susțin și o să încerc să îi arăt greșelile pe care le-am facut și să nu le facă și el.
CV ERIC DE OLIVEIRA PEREIRA
Data nașterii: 5 decembrie 1985
Locul nașterii: Nova Iguaçu, Brazilia
Înălțime: 1,76 m
Post: Mijlocaș ofensiv
Echipa actuală: Al-Markhiya Sports Club (2018 – prezent)
În trecut: Flamengo (2002-2004), Metropolitano (2007-2008), Gaz Metan Mediaș (2008-2011, 2012-2013, 2016-2017), Karpaty Lvov (2011-2012), Pandurii Târgu Jiu (2013-2014, 2015), Al-Ahli (2014-2015), Matsumoto Yamaga (2015), Najran (2015-2016) și Viitorul Constanța (2017)
Palmares: Finalist al Cupei Regelui cu Al-Ahli (2014), Finalist al Cupei Ligii cu Pandurii (2015)
Palmares individual: Fotbalistul străin al anului (2010, 2013), Al doilea cel mai bun marcator străin din istoria Ligii 1 (56 goluri), Al doilea golgheter al campionatului (2010-2011, 15 goluri)
Foto: gazistul.ro
Dacă materialele noastre v-au lăsat o impresie plăcută, puteți susține proiectul Povești din Sport prin DONAȚII (DETALII AICI) sau recomandând site-ul nostru prietenilor și cunoscuților. De asemenea, vă puteți abona la pagina de facebook Povești din Sport, respectiv canalul de youtube PDSPORT TV&FM.
No Comments